Face Djokovic Slam-ul? Totul despre potențiala performanță a sârbului

 

Tenisul e un sport în care, dincolo de talentul pe care poți să îl ai sau să nu îl ai, și care rămâne oricum la aprecierea subiectivă a fiecăruia, te poți face remarcat cel mai simplu câștigând trofee. Trofee mari, trofee mici, turnee grele, turnee imposibile, turnee ușoare, norocoase, rare, nemeritate, nu mai contează. Odată ce le-ai câștigat, ale tale rămân, și nimeni și nimic nu-ți mai poate lua înapoi trofeul din vitrină și ceea ce înseamnă el în statistici.

“Când o să mă retrag, n-o să-și mai aducă nimeni aminte în ce fel am câștigat sau am pierdut cutare meci. Singurul lucru care o să conteze va fi numărul turneelor pe care le voi fi câștigat”, spunea Rafa Nadal, acum o vreme, și e greu să îi contești în vreun fel raționamentul.

Tocmai de aceea, numerele sunt importante, la fel și recordurile, iar avantajul nostru major, cum am mai spus și în alte articole, e că trăim într-o eră privilegiată, în care urmărim la lucru pe trei dintre cei mai mari campioni ai tuturor timpurilor, doi la apogeu – Nadal și Djokovic, al treilea, un pic dincolo de el, dar fără ca asta să însemne că e în cădere – Federer.

Federer și Nadal au numeroase recorduri, atât separat, cât și împreună, fiind, în mod cert, cea mai dominantă pereche de campioni-rivali din istoria tenisului. Este însă Novak Djokovic cel care se află  la Paris cu o misiune clară și cu o șansă fantastică: să câștige și al patrulea titlu de Grand Slam în același timp. E o performanță pe care nici Federer, nici Nadal nu au reușit-o. În fapt, nimeni n-a mai făcut-o de la Rod Laver, din 1969 încoace. Performanța australianului este cu atât mai remarcabilă, cu cât Laver s-a impus în cele patru turnee în același an calendaristic.

Djokovic, care este campion en-titre la Wimbledon (2011), US Open (2011) și Australian Open (2012), e, așadar, la doar cinci victorii de această performanță. Toți ochii sunt pe sârb, care a făcut clar, imediat după ce și-a apărat titlul la Melbourne, la începutul anului, că principalul său obiectiv pe acest an este Roland Garros, intuind șansa fantastică pe care și-a oferit-o.

Este, de altfel, unul dintre cover story-urile majore ale ediției din acest an a Roland Garros, un fel de cap de afiș, pe un generic care are alte câteva scenarii posibile: al 7-lea titlu pentru Rafa la Paris, al 17-lea Slam pentru Roger, primul pentru Andy Murray, sau, de ce nu, o surpriză uriașă, un titlu câștigat de un altul din afara Big Four.

Hai să vedem tot ce contează despre “Nole Slam”:

1.Numele. Serena Williams e cea care l-a botezat așa. Când ea a făcut această performanță în circuitul feminin, triumfând în toate cele patru turnee între 2002 și 2003, și-a botezat singură performanța “Serena Slam”. Williams, între timp eliminată de la Paris, a spus, acum câteva săptămâni, că Djokovic ar primi “un loc de onoare în cercul meu”, aluzie la numărul extrem de restrâns al celor care au reușit această perfomanță. “Cred că Novak e în fața unei performanțe fantastice, demne de respectul tuturor. Nici Roger n-a reușit asta, nu?”, spunea Serena.

2.Nimeni de la Laver încoace. Ultimul an în care un jucător a reușit Slam-ul a fost 1969, când Rod Laver câștiga toate cele patru turnee în același an.

3.Diferența majoră între Laver și Djokovic. Pe vremea primului, trei dintre cele patru Slam-uri se jucau pe iarbă. Cum sunt destule diferențe între suprafața de la Melbourne și cea de la Flushing Meadows, putem să afirmăm liniștiți că, în ziua de azi, cele patru Slam-uri se joacă pe suprafețe diferite.

4.Cât de mult contează că Nole nu le va fi câștigat în același an? Depinde pe cine întrebi. Însuși Rod Laver, care, evident, își apără propria-i performanță, spune că un Grand Slam făcut în același an calendaristic e infinit mai spectaculos decât unul făcut cu 4 Slamuri consecutive, așa cum are acum Djokovic șansa să realizeze. “Nu vreau să minimizez posibila lui performanță, dar cred că ar trebui numit un MiniSlam, sau ceva de genul asta. Nu cred că e același lucru să câștigi patru la rând cu patru într-un an. Cred că și Martina Navratilovic a câștigat patru la rând la un moment dat și ea a spus la fel, că nu e același lucru”, a declarat Laver.
Pe de altă parte, având în vedere în ce epoci au jucat cei doi, și nivelul actual al tenisului, parcă nu te lasă inima să nu apreciezi la maxim potențiala reușită a sârbului.

5.Cum de nu au reușit să facă asta Federer sau Nadal? Pe cât de dominanți au fost (și încă mai sunt) cei doi, Grand Slam-ul le-a trecut pe sub nas. Federer a fost la doar un meci distanță, atât în 2006, cât și 2007, de fiecare dată el ajungând în finala de la Paris în situația de a fi câștigat 27 de meciuri consecutive la turneele de Mare Șlem, și deținând, implicit, titlurile de la AO, Wimbledon și US Open. În ambii ani, elvețianul a avut însă ghinionul de a da peste Rafa în finala de la Paris, iar rezultatul îl știm cu toții.
Nadal a avut un alt gen de ghinion. Anul trecut, la Australian Open, el a venit cu titlurile de la Paris, Londra și New York în buzunar, toate obținute în 2010. Totul a mers bine până în sferturile cu David Ferrer, unde Rafa s-a accidentat, pierzând în trei seturi.

6. Rafa, în “pericol” de o “performanță” deloc plăcută. Nadal a fost de fiecare dată la capătul greșit al rezultatului în ultimele trei finale câștigate de Novak Djokovic la Wimbledon, US Open și Australian Open. Dacă se întâmplă ca situația să se repete și acum, Rafa ar fi în postura nu tocmai măgulitoare a primului jucător din istorie care pierde finalele a 4 Slamuri consecutive. Un ghinion care a fost și el deja botezat de câțiva “isteți”: The Nada Slam.

7. Cine a reușit Career Grand Slam? Un Career Grand Slam se referă la acei jucători care au câștigat de-a lungul carierei lor toate cele 4 turnee, nemaicontând anii în care s-au impus în fiecare. Jucătorii care au reușit această performanță (în paranteză, anul în care au câștigat trofeul care le lipsea) sunt: Fred Perry (1935), Don Budge (1938), Rod Laver (1962), Roy Emerson (1964), Andre Agassi (1999), Roger Federer (2009), Rafael Nadal (2010).

8. Dar Career Golden Slam? Această performanță se referă la acei jucători care, pe lângă Career Grand Slam și-au adăugat în palmares și titlul olimpic.

Singurii jucători care au reușit această performanță sunt Rafa Nadal și Andre Agassi. La fete, singura care a reușit această performanță este Steffi Graf, care a ridicat și mai mult ștacheta, câștigând toate Slamurile PLUS titlul olimpic în același an, 1988.

Anul acesta, la Olimpiada de la Londra, singurii care ar putea-o repeta sunt, evident, Federer și Djokovic, ultimul, doar în cazul în care se impune la French Open.

8. Care a fost traseul lui Novak? Să revedem meciurile pe care le-a câștigat Djokovic pentru a se plasa în această ipostază fericită în care se găsește acum și ce i-ar mai lipsi sârbului de “bifat”:

Meciuri Wimbledon 2011

vs Jeremy Chardy 6-4, 6-1, 6-1
Kevin Anderson 6-3, 6-4, 6-2
Marcos Baghdatis 6-4, 4-6, 6-3, 6-4
Michael Llodra 6-3, 6-3, 6-3
Bernard Tomic 6-2, 3-6, 6-3, 7-5
Jo-Wilfried Tsonga 7-6, 6-2, 6-7, 6-3
Rafa Nadal 6-4, 6-1, 1-6, 6-3 

Meciuri US Open 2011

vs Conor Niland 6-0, 5-1 ret
Carlos Berlocq 6-0, 6-0, 6-2
Nikolay Davydenko 6-3, 6-4, 6-2
Aleksandr Dolgopolov 7-6, 6-4, 6-2
Janko Tipsarevic 7-6, 6-7, 6-0, 3-0 ret
Roger Federer 6-7, 4-6, 6-3, 6-2, 7-5
Rafa Nadal 6-2, 6-4, 6-7, 6-1 

Meciuri Australian Open 2012

vs Paolo Lorenzi 6-2, 6-0, 6-0
Santiago Giraldo 6-3, 6-2, 6-1
Nicolas Mahut 6-0, 6-1, 6-1
Lleyton Hewitt 6-1, 6-3, 4-6, 6-3
David Ferrer 6-4, 7-6, 6-1
Andy Murray 6-3, 3-6, 6-7, 6-1, 7-5
Rafa Nadal 5-7, 6-4, 6-2, 6-7, 7-5 

Meciuri Roland Garros 2012

vs Potito Starace 7-6, 6-3, 6-1
Blaz Kavcic 6-0, 6-4, 6-4
Nicolas Devilder ? – ?