Adrian Toca

Ernests Gulbis
îl elimină pe Roger Federer în optimi la Paris

01.06.2014

Mult așteptatul salt într-un turneu de Grand Slam al lui Ernests Gulbis s-a produs, în cele din urmă, azi, la Paris. Letonul l-a trimis afară din turneu pe Roger Federer, după un meci spectaculos, de trei ore și 45 de minute: 6-7, 7-6, 6-2, 4-6, 6-3. Înfrângerea cu Gulbis înseamnă că va fi pentru prima oară din 2004 când Federer nu ajunge în sferturi la Paris. În acel an pierdea la Kuerten. De atunci, elvețianul a reușit o serie de 9 sferturi de finală consecutive la Roland Garros. Este și prima înfrângere într-un meci de cinci seturi la Roland Garros pentru Federer, după ce le câștigase pe precedentele șase.  

Ani la rândul, despre Ernests Gulbis s-a scris și discutat despre cât de talentat poate fi, și cum își irosește talentul. Posesor al unui joc exploziv, depășit numai de capacitatea lui de a genera știri de presă din nimic (sau de numărul de rachete rupte), Gulbis a avut nevoie de șase ani ca să revină într-un sfert de finală de Grand Slam, după ce reușise același lucru tot aici, la Roland Garros. Între cele două paranteze, Gulbis a dispărut din peisaj, s-a afundat în mediocritate, a ieșit din Top 100, ba chiar și-a pus problema să se retragă, clamând că, dacă nu poate să-l facă așa cum trebuie, nu intenționează să joace tenisul numai ca să-și umple timpul.

Azi, după ce l-a bătut pe Federer, "cea mai importantă victorie a carierei", Ernests și-a reamintit, la conferință, și unde era în momentul în care și-a pus marea întrebare. Ce-i de făcut și încotro mergem? "Jucam la un challenger la Eckental, în Germania. Le-am cerut un wildcard, nu mi-au dat. Așa că am jucat calificări. Am ajuns până la urmă în finală, deci a fost o săptămână ok din punctul ăsta de vedere. Dar era finalul anului, la naiba-n praznic, era iarnă și foarte deprimant. Așa că m-am gândit foarte serios: ori încep să fac ceva în sensul ăsta, ori joc tenis pentru astfel de săptămâni deprimante".

Și răspunsul?, a venit următoarea întrebare. 

Răspunsul e azi. 

Tot Ernests mai spune că a găsit secretul fericirii. Pentru asta, l-a citat pe ... Floyd Mayweather. "Muncă grea și dedicare totală", a declarat Ernie la conferință. "Sunt cuvinte bune. Nu poți să ai rezultate fără să muncești din greu. Eu am înțeles asta în cele din urmă. Și am mai înțeles că începi să te bucuri și mai mult de viață dacă ți-ai făcut bine treaba. E valabil pentru toți dintre noi. Facem ceva bine, muncim o săptămână, altfel te bucuri de sâmbătă și de duminică. Ce-ar fi dacă am sta acasă toată ziua să bem bere? Doar după muncă grea ne putem bucura de tot, eu asta am înțeles".

E greu să-ți închipui un tip care recunoștea în urmă cu câțiva ani că fuma și bea "ca orice tânăr" trăgând la galere la antrenamente. Dar era singurul mod prin care și-ar fi putut relansa cariera înainte de a fi prea târziu, iar Gulbis a înțeles asta. Era și singurul mod prin care ar fi putut ajunge atât de departe într-un turneu de Grand Slam, sferturi, cu șanse bune de semifinale și intrare în Top 10. Ambele ar fi premiere.

Victoria cu Federer are toate premisele să se definească drept un nou moment zero pentru leton. Nu în sensul de restart, că nu mai are nevoie de un altul, ci în sensul că, de acum înainte, "proiectul Gulbis" chiar capătă credibilitate în ochii întregii lumi. Pentru acea bucată a publicului de tenis care urmărește fenomenul doar la Grand Slamuri, o victorie în cinci seturi cu Roger Federer, fie ea și pe zgură, fie și cu un Federer departe de momentele de tenis bune de la începutul anului, înseamnă un fel de certificare. Pentru restul, cei care cunosc și urmăresc atent fenomenul, victoria de azi e suficientă să-l ia pe leton mai în serios. Și pentru Gulbis înseamnă la fel: "L-am mai bătut înainte o dată, dar, știți, a fost în trei seturi. Pentru mine, ca jucător de tenis, și pentru încrederea mea, o victorie în cinci seturi cu Roger Federer e ceva foarte important".

În virtutea contextului, n-aș zice că e un rezultat total neașteptat. Meciul avea datele necesare să fie tricky pentru Federer. Gulbis a jucat bine în ultimele săptămâni, Roger, nu prea. Totuși, cu Gulbis ai mereu sentimentul că oricând își poate bate joc de un meci, chiar dacă îi e în rachetă. Și în plus, recordul său versus jucătorii de top e, totuși, foarte slab.

Chiar dacă Federer n-a strălucit, ar fi putut foarte bine câștiga acest meci. Un prim set cu care s-a strecurat și pe care l-a câștigat cu un passing de FH în cross sărbătorit cu un strigăt prelung ar fi putut fi foarte bine urmat de un al doilea. Doar că Federer a sărbătorit prea devreme break-ul de la 5-3 și, cu toate că a urcat rapid și decis la 40-15, oferindu-și două șanse consecutive de set, cu toate că momentumul era în întregime al lui, Federer a făcut o alegere absolut ciudată pentru experiența lui, ratând cu ușurință un smash la prima minge de set. Genul de lovitură pe care "aș fi reușit-o în 8 cazuri din 10". Gulbis admite: "Am fost foarte norocos acolo. Am rămas pe loc, el a trimis direct în racheta mea. Foarte norocos". Alte erori de shot-selection au urmat, iar Gulbis, cel care mai devreme rupsese o rachetă într-un mod foarte creativ și senin, a prins curaj, și-a ridicat imediat nivelul de agresivitate și momentumul s-a schimbat din nou. Restul meciului n-a mai fost niciodată la fel pentru Federer.

De altfel, aceste două teme - alegerile discutabile și smash-ul - s-au tot repetat insistent pe toată durata meciului. Federer a greșit smashuri mai mult ca niciodată, îngreunându-și viața în schimburi pe care le controlase. Genul de punct care, odată pierdut, îți rămâne în gât, pentru că ți-l construisei frumos, simți că era al tău, dar nu poți să-l convertești pe tabelă. Au fost multe puncte pe care nu le-a putut închide, după cum au fost multe decizii discutabile în jocul său, dacă nu cumva chiar judecăți eronate, dovadă, de exemplu, numărul foarte mare de puncte în care a fost lobat. Un pic "împrăștiat", cum a spus chiar el.

Chiar și când a revenit în joc, în setul 4, Federer n-a fost în întregime convingător. Până la 2-2 în setul patru, sentimentul meu era că elvețianul abia se ține de meci, căutându-și înfrigurat un punct de sprijin, de reîncărcare. Nici pentru cineva ca Federer nu e deloc simplu să o ia de la capăt de la 1-2, în loc de 2-0 la seturi. Primul break din setul patru a venit într-un context favorabil: mai cu ajutorul publicului, mai cu al fileului, mai cu niște erori neforțate. Gulbis a clacat apoi, dispărând pentru următoarele game-uri și, dintr-o dată, Federer avea 5-2 și serviciul. Time-out-ul medical care i-a înflăcărat pe francezi, care l-au huiduit copios pe Gulbis la revenirea pe teren, l-o fi răcit un pic pe Federer, dar elvețianul n-a avut nimic de obiectat la conferință, unde a respins ideea că l-ar fi suspectat pe leton de vreun fel de tactică nesportivă. Cert e că Gulbis a trântit câteva winners la revenire, jucând ca să închidă punctele repede și s-a făcut dintr-o dată 5-4 și 0-30. Fiasco-ul era fix în fața lui, la doi pași, așa că Federer a făcut eforturi disperate în următoarele patru puncte (cu puțin noroc la un lob) ca să se împingă peste linia de sosire.

E foarte posibil ca intensitatea acelor momente, precum și dubioșenia întregului set patru (foarte neregulat ca desfășurare) să-l fi costat momentul de neatenție din game-ul doi al setului cinci. Într-un start de decisiv în care Federer a părut un pic stors și nu îndeajuns de conectat, câteva erori neforțate l-au costat break-ul, iar în restul drumului Gulbis a fost de neatins: a servit impecabil, a lovit excelent cu reverul și a dovedit, sieși și nouă, că-și poate stăpâni foarte bine frustrările și nerăbdările și poate să servească un astfel de meci fără măcar să clipească. A câștigat meritat și are acum, în sfertul cu Berdych, o șansă mare să confirme rezultatul carierei cu performanța carierei. 

Pentru Federer, deși a fost o înfrângere dezamăgitoare, înclin să cred că e un eșec cu destule părți bune. Dovadă și apariția lui de la conferință. A avut un discurs foarte realist, nici prăpăstios, nici prea senin. N-a fost deloc fericit de înfrângere, era convins că ar fi putut face mult mai mult atât azi, cât și în turneu, dar nici nu a fost vizibil nervos, ca după alte înfrângeri. I-a dat credit în întregime lui Gulbis, despre care a spus că merita să câștige, iar la un moment dat a spus că, mental, a făcut deja switch-ul de la zgură la iarbă și că așteaptă cu mare interes Wimbledonul. După câteva săptămâni dintre cele mai agitate pe plan personal, care, strict tenisistic, i-au dereglat ritmul în care intrase între Dubai și Monte Carlo, Federer are acum șansa unei săptămâni în plus în care să-și tragă sufletul alături de familie. O experiență de care, judecând după numărul foarte mari de referiri pe care le-a făcut în declarațiile ultimelor două săptămâni, îi este foarte greu să se lipsească la momentul actual. Nici nu e greu de înțeles. Pentru el urmează Wimbledon, probabil punctul central de interes al sezonului, alături de Cupa Davis.  

 

Air France susține prezența Treizecizero.ro la Roland Garros. Air France operează 5 zboruri zilnice din București spre Paris Charles de Gaulle.

comments powered by Disqus

Stream