Drop Shots: Veterani, false rivalităţi, huiduieli şi arene de hochei

Camelia Butuligă | 18 februarie 2013

Drop Shots: Veterani, false rivalităţi, huiduieli şi arene de hochei

 

Sao Paolo: Am râs, am plâns, am huiduit

Ok, cu toată organizarea deplorabilă, Brasil Open ne-a dat măcar câteva faze simpatice. Carlos Berlocq de exemplu a declarat că a terminat de citit autobiografia lui Rafa chiar în ziua în care a jucat sferturile cu el. L-a ajutat? Nu chiar. Berlocq a pierdut în trei seturi. 

Altă poveste neaşteptată a fost Martin Alund, care a ajuns şi el în semifinale şi a avut onoarea să piardă la Rafa în trei seturi. Ce e aşa special la argentinianul de 27 de ani? Păi până la acest turneu, nu câştigase niciun meci într-un turneu ATP, iar în turneele Challenger avea un record negativ  (97-102). Probabil setul luat lui Rafa va fi o poveste pe care o va spune nepoţilor peste ani.

Ştiţi ceasul celebru al lui Rafa. Cel făcut de firma Richard Mille, care costa 500 000 de dolari? Ei, se pare că acum Rafa poartă o nouă versiune care costă 690 000. Şi pe care, după cum reiese din poza de mai jos, l-a aruncat în tribune după meciul cu Berlocq! Mai bine-l dădea organizatorilor, aveau şi ei la anul fonduri pentru repararea acoperişului şi terenurilor…

Oooops!

…Ok, ok, acum pe bune; nu l-a aruncat, se pare că i-a scăpat de la mână. Cei de la Richard Mille sunt obişnuiţi: când purta primul model, Rafa a pierdut unul şi a stricat alte câteva.

E ok, merge încă. Dios mio, ce sperietură am tras… Tio Toni a zis că dacă mai stric încă unul vin şi la anul să joc în America de Sud!

Ceremonia de premiere de la Sao Paolo a fost exact ca turneul: haotică şi uşor suprarealistă. A durat 20 de minute, oficialii au ţinut discursuri peste discursuri aşa încât finalistul n-a mai apucat să vorbească, i-au dat lui Rafa tot soiul de fleacuri dar au uitat trofeul învingătorului, iar când într-un final i l-au dat, Rafa era să-l scape. Şi bineînţeles, publicul a huiduit.

 

Baby Fed: Trecut, prezent şi perspective

Grigor Dimitrov a progresat vizibil anul acesta, nu? Iată şi o statistică care ne arată exact unde:  deşi procentajul primelor servicii reuşite a rămas la fel ca anul trecut, procentajul punctelor câştigate pe primul servciu a sărit de la 60% anul trecut la 80% anul acesta. Micul Fed a început să servească mai tare şi mai plasat. Dimitrov a îmbunătăţit startul, dar are încă probleme cu finişul schimburilor. Am dat peste această caracterizare a jocului lui Grigor, cu care sunt perfect de acord:

“Pe Dimitrov îl ucide lipsa instinctului ucigaş. Federer e fascinant de urmărit când îşi împinge adversarul de colo colo, pentru că ştii tot timpul că va avea un truc viclean în mânecă cu care să câştige punctul: fie o scurtă ridicol de bună, sau o dreaptă pocnită, sau altceva. Grigor se poziţionează foarte bine tactic, dar apoi rămâne în pană de idei sau îi lipseşte abilitatea de a încheia punctul. Este de asemenaea deseori predispus să  facă greşeli prosteşti, mai ales pe rever (unde şi-a pierdut serviciul inutil, devreme în primul set cu Del Potro). În general, ia decizii mult mai bune acum pe teren, însă nu şi la sfârşitul punctului.”

Dragul meu Greg, între a pierde jucând ca un zeu şi a câştiga jucând ca o maimuţă, eu aleg să câştig jucând ca un zeu. Obviously.

 

Rivalităţile în WTA: Mit sau realitate?

De când a devenit WTA atât de previzibilă? Semifinalele de la Doha au consfinţit încă o dată ordinea naturală din top 4: Serena le bate pe Maria şi pe Vika, Vika o bate pe Maria, şi toate pe Aga. Înainte de semifinale, Agnieszka Radwanska avea un record combinat de 5-23 împotriva Serenei, Mariei şi Vikăi. Ce poate să facă Aga? După Pete Bodo, nu prea multe. Azarenka este cu vreo 8 centimetri mai înaltă şi cu 10 kilograme mai grea, de exemplu. Nu mai zic de Serena şi Maria.

S-au dus vremurile când în WTA puteau ajunge lidere jucătoare care nu se bazau pe forţă, ca Martina Hingis, Arantxa Sanchez sau Chris Evert. Acum, singura soluţie a Agăi sau a oricărei jucătoare asemănătoare ei este să reuşească mai multe prime servicii în teren.  Sau să descopere vreo potiune magică cu care să mai crească în înălţime şi greutate. Dar chiar şi aşa, succesul nu e garantat. Uitaţă-vă la Sharapova: 1,88 şi Serena are un record de 11-2 împotriva ei. E simplu: Maria dă tare, dar Serena dă şi mai tare. Între Maria vs Serena şi Vika vs Aga, zău că nu ştiu care match-up este mai fără speranţă.

 

Do you know the way to San Jose? Oh, nevermind…

Canadianul Milos Raonic trebuie să fie foarte trist că turneul de la San Jose va fi scos din calendar. Milos a câştigat a treia oară consecutiv trofeul anul acesta, cu nişte statistici impunătoare: tot turneul doar un singur break point (şi acela salvat)  şi un procentaj de reuşită de 90% pe primul serviciu. Mai mult, în toţi cei trei ani când l-a câştigat, Milos nu a pierdut niciun set! Ce se întâmplă totuşi acolo, la San Jose, m-am întrebat?! Şi apoi am aflat: turneul se joacă într-o arenă de hochei!

Este ultimul an pentru turneu, dar californienii ies din scenă cu zâmbetul pe buze. Au organizat un demonstrativ de dublu mixt între Andy Roddick şi Steffi Graf pe de o parte şi Justin Gimelstob şi Lindsay Davenport de cealaltă. Meciul a fost presărat cu declaraţii belicoase, fireşte. Primul a lovit Andy, care i-a spus lui Gimelstob: “Singurele chestii  mai slabe decât jocul tău sunt picioarele tale”. Gimel a profitat de faptul că Steffi avea probleme cu serviciul şi i-a dat următoarea replică lui Roddick: “Nu mă miră că Steffi are probleme. Trebuie să se uite la fundul tău când serveşte. E mai rău ca la eclipsă!” Nu se întâmplă des, dar de data asta Andy Roddick a fost învins la vorbe.  Aici aveţi nişte poze foarte simpatico de la eveniment. Steffi arată trăznet!

 

I'll take a bullet from you anytime, Steffi!!!!!!!

 

Un fleac, m-au ciuruit…

Înainte să servească pentru meci în finala de la Rotterdam, lui Delpo a început să-i curgă brusc sânge din nas. Probabil nu era prima oară când i se întâmplă, devreme ce Delpo joacă tot timpul la altitudine (pam pam).  În orice caz, Juan Martin a rămas calm, a primit o pungă cu chestii de prim ajutor de la loja sa şi s-a doftoricit cu ajutorul trainerului. Apoi a luat un şerveţel, a rupt o bucată şi şi-a îndesat-o în nara dreaptă, s-a ridicat şi s-a îndrepat spre teren netulburat, gata să servească. Cu nara astupată şi serveţelul iţindu-se caraghios din ea, Delpo a servit şi a făcut 40-0. După care a dat un as. Game, set, match, floare la ureche. La premiere, când i-a venit rândul să ţină discursul Delpo a suspinat: “Oh, nu…asta e cea mai grea parte…”. Deci să ţii un discurs e mai greu decât să serveşti pentru finală cu nasul sângerând. Delpo, fii căpitanul nostru!

 

Amigos, ce plăcere să vă întâlnesc, sunt un mare fan al vostru din copilărie! A meritat să bat tot drumul până la Rotterdam!

 

 Statisticile spun lucruri trăznite

  • anul acesta este anul cifrelor rotunde: Nishikori 100 victorii. Benneteau 200. Gasquet 300. Youzhny 400. Ferrer 500.
  • la categoria “Oldies but goldies”: în toate cele cinci finale jucate săptămâna aceasta au ajuns jucători peste 31 de ani: Serena, Benneteau, Nalbandian, Haas, Castano.  La categoria “Oldies but not so goldies”: toţi cinci au pierdut. La categoria “Yeah, but oldies are still goldies in doubles”: toţi câştigătorii turneelor de dublu de săptămâna aceasta au peste 30 de ani: Moser & Zimonjic (36), Lindstedt (35), Peya & Malisse (32), Soares (30)
  • distincţia “Veteranul veteranilor” merge totuşi la Tommy Haas, care a ajuns în finală la San Jose cu Milos Raonic. Tommy a mai jucat sferturi la San Jose în 1998. Acum 15 ani!
  • şi nu în ultimul rând, să-l felicităm pe Andy Roddick pentru o performanţă remarcabilă: a urcat două locuri în clasamentul ATP, în condiţiile în care s-a retras acum 5 luni la US Open! Andy este acum în top 40, pierzând mai puţine puncte săptămâna aceasta decât Troicki şi Davydenko. Cu puţin noroc, poate să ajungă cap de serie la Roland Garros. Dacă nici poziţia de favorit la turneul lui preferat nu-l motivează să revină în circuit…nu ştiu ce l-ar putea convinge. Allez!

 

Non, non, Monsieur Roland Garros, nu trebuie să vă deranjaţi. Am terminat-o cu tenisul, am o nouă pasiune acum: pantomima! E un pic mai greu pentru mine, că nu e voie să vorbeşti, dar Brooke adoră noul meu hobby!

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

Drop Shots: Veterani, false rivalităţi, huiduieli şi arene de hochei

Camelia Butuligă | 18 februarie 2013

Drop Shots: Veterani, false rivalităţi, huiduieli şi arene de hochei