Două meciuri, două victorii de la minge de meci salvată: o pledoarie pentru spectaculozitatea WTA Finals. Kuznetsova și Pliskova câștigă în ziua a 2-a

Adrian Țoca | 24 octombrie 2016

Ambele câștigătoare de azi au salvat câte o minge de meci contra serviciului. Venită pe ultimii metri în Singapore, Svetlana Kuznetsova a arătat că e mult mai multă luptă și tărie în ea decât i se dă, adesea, credit. La rândul ei, Karolina Pliskova e la prima victorie în WTA Finals

“Lucrurile simple sunt cele mai grele”. Fraza din interviul la cald dat de Svetlana Kuznetsova pe teren (o referire la “every shot at a time”), la finalul celor aproape trei ore în care s-a bătut cu Agnieszka Radwanska, m-a urmărit de la ieșirea din arenă și până acum. Simplă ne-ar fi părut și misiunea lui Garbine Muguruza, care avea două break-uri avans, plus o minge de meci la 5-2, ca să închidă. Dar campioana de la RG s-a crispat, și-a pierdut concentrarea și a început să împrăștie cu erori, lăsându-se întoarsă și învinsă – o dovadă că, într-adevăr, lucrurile simple sunt cele mai grele.

Kuznetsova, o fostă campioană de Grand Slam cu un joc superb atunci când e on și cu o înțelegere a tenisului peste medie, a găsit cumva soluția să execute lucrurile simple. A împărțit problema ei în mai multe părți și le-a luat pe fiecare în parte. Când dai de greu pe teren, iar din varii motive, sorții nu se mai arată prea favorabili pentru tine, probabil că singurul lucru bun pe care poți să-l faci este să încerci să te golești de alte gânduri și să te concentrezi pe următorul punct. Atât. Situația Svetlanei a fost mult discutată în aceste zile și probabil că se va lăsa cu modificări viitoare în ce privește Road to Singapore: calificată cu o zi înainte de startul turneului, rusoaica a avut puțin timp la dispoziție ca să adune și să se refacă pentru primul meci din grupe. Pe alocuri, spune chiar ea, i s-a părut o misiune imposibilă. “Au fost momente când îmi venea să mă las pe jos și să mă adune de acolo. Dar am continuat să joc fiecare punct”, a spus ea pe teren, iar la conferință a detaliat. “Am încercat să mă comport ca un atlet profesionist. Uneori nu e ușor. Alteori, tragi de tine, îți zici: ok, las la o parte că-s obosită, las la o parte emoțiile, jet lag-ul, orice ar fi. N-am vrut să mă gândesc la astea. Am încercat să mă gândesc că pornim de pe picior de egalitate. Am venit amândouă aici să luptăm și să jucăm meciul. Lăsăm restul deoparte. Am făcut ce-am simțit. Am încercat să lupt cât de mult și de puternic s-a putut.”

Svetlanei nu i-a fost mereu la îndemână această atitudine, una care a readus-o în Top 10. “Mi-aș dori să fi putut să fac asta mai devreme în cariera mea, să cred mai mult în mine. Asta e ceea ce am învățat din mers, să iau totul pas cu pas”. Apoi: “Cred că putem fi mult mai puternici decât sunt slăbiciunile noastre. Când există o durere, poți să o depășești. Cred că în viață putem deveni mult mai puternici decât credem. La fel și aici: am ajuns, am fost obosită, dar n-am vrut să mă gândesc la asta. Pot să fiu mai puternică”.

Episodul cu tăierea părului, acest episod Samson ȘI Dalila într-un singur personaj, cum foarte bine l-a descris cineva pe Twitter, are și un înțeles profund, dincolo de partea lui anecdotică, virală. Sveta n-a ezitat să facă un sacrificiu pentru un scop mult mai mare. “Încercam să dau tot ce-aveam mai bun și să scot din peisaj orice mă încurca”, a explicat ea. Părul, apropo, o deranja pentru că nu reușea să-l strângă sub bandă și o lovea peste față la fiecare forehand. Chit că, ulterior, a avut și remușcări. “Când am schimbat terenul, mi-am zis, oh, ce-am făcut, părul meu! Încă n-am verificat rezultatul, o să vedem ce-o să fac cu el”. Ah, iar dacă vă întrebați cum de avea Sveta o foarfecă atât de mare cu ea în geantă, ei bine, n-avea; a cerut una arbitrului. Sunt curios ce i-o fi trecut prin cap lui Felix Torralba, cel pe care Kuznetsova se supărase mai devreme, când i s-a cerut să producă o foarfecă neapărat mare.

Pe lângă, bineînțeles, lupta fantastică, mi-a plăcut la Kuznetsova cum a ținut, totuși, măsura lucrurilor la conferință. Într-o ploaie de întrebări despre sacrificiu, putere interioară, familie, caracter și alte asemenea, răspunsurile ei au foarte demne, transmițând respect pentru adversar. A negat că ar avea un atu major asupra Agăi, deși conduce acum în head-to-head cu 13-4 și e la al doilea meci consecutiv în numai câteva săptămâni când câștigă de la minge de meci cu Radwanska. În schimb, a scos î evidență că meciurile lor au fost mereu echilibrate. “Ea e foarte puternică. Întotdeauna avem meciuri tari, strânse, frumoase, în care amândouă avem șanse. Se întâmplă să fie mai multe victorii la mine”, a spus Kuznetsova, străduindu-se să arate că putea foarte bine să fie și invers. Sau se întâmplă invers în alte head-to-head-uri.

A fost, într-adevăr, un meci nu frumos, ci remarcabil de frumos. Nu doar drama scorului, ci calitatea în sine a meciului, varietatea de execuții și spectaculozitatea raliurilor, care au scos zeci și zeci de oooh-uri admirative dinspre public, uneori chiar și în timpul punctelor, lucru neobișnuit pentru o parte a globului neobișnuită să încalce reguli. Radwanska a părut că a pornit de unde se oprise anul trecut, găsind același tenis clar, concis și variat. A părut că are un scop. A depășit pierderea setului întâi și părea capabilă să aibă ceva de spus ori de câte ori Kuznetsova o ajungea din urmă. Dar a clipit când a ajuns la minge de meci, într-o manieră similară cu a Garbinei, ceva mai târziu, oferind greșeli neforțate. Kuznetsova, ca și Pliskova, are meritul de a fi apucat șansa primită cu două mâini. Aga avea ochii în lacrimi la conferință după prima întrebare și probabil ar fi cedat, dar a salvat-o faptul că a doua întrebare a fost despre părul Svetlanei. “Ăă, ce-a făcut? Și, ce-i cu asta?”, a răspuns ea, înainte de a arunca săgeți din priviri.

Radwanska are, totuși, de ce să se agațe. Anul trecut a ieșit din grupă doar cu o victorie, dar a sfârșit prin a câștiga turneul. Nu înseamnă că situația se va repeta, dar turneul este deschis, foarte deschis, și orice deznodământ e posibil.

E deschis și foarte spectaculos. Deja trei meciuri din patru au fost o luptă teribilă, fie ca evoluție a scorului, fie prin calitatea jocului, fie prin ambele. Meciul Simonei a fost singurul care a mers într-o singură direcție, dar probabil că Simona va avea și ea partea ei de dramă și intensitate în meciul cu Kerber, din runda a doua.

Însă, cu toate temerile că îi va lipsi sarea și piperul pentru că lipsesc nume tradiționale precum Serena, Sharapova, Azarenka sau Kvitova, ori nume cu lipici la public, precum Wozniacki, Ivanovic sau Bouchard, WTA Finals oferă deja mult peste așteptări. O situație asemănătoare cu turneul de anul trecut. Anul acesta echilibrul e parcă și mai evident; în plus e o mare diversitate de stiluri de joc și de personalități. Vorba Cameliei din prima ediție de Matchday, dacă un fan nou în ale tenisului vrea să învețe cât mai multe lucruri, acesta e turneul cu care să înceapă. Este mult talent pe teren în Singapore, multă calitate. Este multă experiență, dar și mult viitor. Sunt nume care poate nu sună prea sonor acum, dar își merită locul în turneu. La urma urmelor ne place tenisul pentru că este o nișă, iar la rândul lui e compus dintr-o sumedenie de multe alte nișe mai mici. Ne place pentru că ne permite să îndrăgim și să urmărim personalități puternice sau diferite, cu care rezonăm. Dar nu mergem la arene doar pentru superstaruri. Ne place și pentru că putem urmări la lucru talente și abilități specifice.

Sau, dacă nu, pentru dramă. Garbine Muguruza și Karoline Pliskova au părut, pe rând, ca jucătoarele din finalele Roland Garros și US Open. Cehoaica a trecut blitz prin primul set, a avut break în al doilea și părea că se desprinde în tiebreakul setului doi, înainte ce Garbine să forțeze decisivul. Aici era rândul ei să arate în control total. A condus cu 4-0 și cu 5-2, și în pofida unui game de 15 minute pierdut la 4-1, nimic nu părea să o încurce. Dar tensiunea a ajuns-o din urmă și a doborât-o. În pofida eforturilor lui Sam Sumyk, care nu și-au atins scopul, Garbine a cedat cinci game-uri la rând. La conferință, Garbine a încercat să vadă partea pozitivă: “Sigur că acum sunt un pic tristă că am pierdut, dar am văzut multe îmbunătățiri din partea mea, în special întâlnind-o pe ea. Așa că vreau să iau partea bună a lucrurilor. Știu că acum vă gândiți ‘dar ai avut minge de meci’, lucruri de genul acesta. Dar am avut o oportunitate acolo, am ajuns la ea. Așa o să văd lucrurile”.

Pliskova a fost mult mai liniară, mai puțin oscilantă. “Cred că am fost calmă tot meciul. Nu cred că a fost vreo problemă cu tenisul meu. Cred că am jucat la același nivel, exceptând serviciul în tiebreak. Dar nu cred că am făcut ceva greșit, pur și simplu ea a început să joace bine. Nu-i mare lucru de făcut când ei îi intră loviturile. La fel și în cazul meu, nu e mare lucru de făcut. Trebuie doar să-ți aștepți șansele”, a spus Karolina, care era în sala de conferințe în jurul orei 2.00 AM.

Fotografie: Jimmie48Photography

*

Duminică am lansat Matchday, un format audio dedicat WTA Finals: vom fi în direct pe Treizecizero în fiecare din zilele în care Simona joacă în Singapore. Intrăm LIVE înainte, în timpul și la finalul meciului. A doua ediție este marți și începe cu aproximativ o oră înainte de startul meciului Halep – Kerber.

Mai jos e înregistrarea primei ediții:

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi