De două ori impresionant: Kvitova, pentru joc și trofeu, Kuznetsova, pentru traseu. Petra ia titlul la Madrid

Camelia Butuligă | 9 mai 2015

Petra Kvitova a câștigat pentru a doua oară în carieră titlul la Madrid, după o finală controlată autoritar, 6-1, 6-2 cu Svetlana Kuznetsova. Big Four-ul feminin a luat toate titlurile mari ale acestui an

Şi am aşteptat finala asta cu atâta nerăbdare. Avea potenţial să fie un meci fantastic. Kuznetsova, probabil jucătoarea cu cel mai bun joc de zgură din WTA, combinaţie de forţă, rezistenţă, tennis IQ şi mult imprevizibil, contra Petrei Kvitova, jucătoarea cu cel mai bun joc de iarbă şi hard rapid, combinaţie de forţă explozivă, îndemânare de stângace (ha) şi mult imprevizibil. Ce finală ar fi putut fi…

Numai că parcursul herculean al Svetlanei, care a lăsat în urma ei la Madrid victime celebre şi meciuri maraton a subminat-o fizic şi a împiedicat-o să opună rezistenţă jocului oricum imparabil al Petrei. „Nu am văzut pe nimeni jucând atât de bine” a spus despre jocul cehoaicei Kuznetsova, cu candoarea-i binecunoscută. 

Kvitova a început meciul în trombă, expediind setul întâi cu un sec 6-1 atât de repede încât majoritatea publicului madrilen, care ieşise să-şi tragă sufletul după semifinala lui Nadal, nici nu se întorsese în arenă. La pauza dintre seturi, Svetlana a părăsit terenul pentru tratament şi a revenit cu coapsa piciorului stâng bandajată. Pe teren, era clar că nu putea să se deplaseze bine, mai ales spre dreapta, acolo unde avea nevoie de piciorul stâng pentru a se propulsa. Pe alocuri, Sveta a reuşit nişte puncte impecabil construite, indicii fulgurante despre ce meci ar fi putut să fie acesta dacă rusoaica ar fi jucat la nivelul ei optim. 

Poate însă nici nivelul optim n-ar fi fost suficient. Kvitova a jucat impecabil, cu 33 de lovituri direct câştigătoare şi 14 neforţate, 11 din 13 urcări la fileu câştigătoare. Sveta merită toate laudele pentru parcursul ei excepţional de la Madrid, care o va propulsa din nou în top 20, dar meciul de azi a fost despre Kvitova şi jocul ei.  

Ce înseamnă o pauză bună. Petra a zis „pas” şi la Indian Wells şi la Miami, o mişcare destul de rară în circuit. Avea nevoie să-şi reîncarce bateriile. În ultimul timp, eram obişnuită s-o văd pe teren încercănată, greoaie, tristă şi fără suflu. La Madrid ne-a întâmpinat altă Petra: mai suplă, odihnită, cu o expresie atât de liniştită că părea în transă pe teren. Iar când Kvitova este în transă… se transformă într-un fel de Juan Martin Del Potro al circuitului feminin – nu poţi decât să te uiţi cu gura căscată. Paralelismul dintre cei doi începe chiar cu personalitatea lor: amândoi oameni buni, politicoşi şi generoşi. Pe teren însă, sunt nişte forţe ale naturii, un amestec de putere brută şi talent cum rar iţi e dat să vezi. 

Am mai spus pe vremuri că dreapta lui Delpo îmi provoacă o reacţie fizică, un amestec de furnicături, chicotit nervos şi clipit des, ca să mă asigur că văd bine. Exact aceleaşi reacţii le-am avut şi la loviturile Petrei azi. Este atâta instinct în timingul loviturilor ei, combinaţii uluitoare de forţă fără efort şi traiectorii surprinzătoare. Reverul ei este cel mai variat rever din circuit ca traiectorie. Cu dreapta poate face punct efectiv de oriunde din spatele terenului. Vine în faţă cu repeziciune pentru a încheia, fie cu volee clasice sau swing. Serviciul ei de stângace dă dureri de cap adversarelor prin traiectorie, dar şi forţă. Când Petra joacă, am impresia că transmisia e pe repede înainte. 

Jocul ei este atât de rapid, bazat pe un timing impecabil, încât probabil orice variaţie în felul în care se simte sau se mişcă are consecinţe colosale. E ca şi cum ar avea un instrument de înaltă precizie pe care trebuie să-l calibreze infinitezimal. Poate această pauză neortodoxă în mijlocul sezonului, dar care a dat rezultate atât de bune, să îi dea indicii despre cum trebuie să-şi dozeze energia şi să-şi construiască programul. Prefer s-o văd la mai puţine turnee, dar când o văd să joace ca la acest Madrid Open. 

Concluziile turneului sunt interesante: favoritele pe zgură anul trecut (Simona, Maria, Serena) au căzut una câte una. În schimb au apărut, de fapt au reapărut, aceste două nume foarte interesante: Kuznetsova şi Kvitova. Kuznetsova, dacă este în formă fizică bună (şi anul trecut s-a chinuit la RG cu o problemă la coapsă în meciul contra Simonei), poate face pagube serioase pe zgură. Kvitova nu va fi la fel de în largul ei la Paris ca la Madrid – Madridul este la altitudine, ceea ce ajută viteza mingilor, iar zgura francezilor este mai lentă. Însă cine ştie ce trucuri are în mânecă această nouă „lean, mean, tennis machine” Petra? Chiar dacă la Paris nu va rupe gura târgului, urmează imediat Wimbledonul, turneul unde a strălucit de două ori până acum şi unde este campioană en-titre. 

Era timpul să apară şi nişte jucătoare cu soluţii pentru lipsa de inspiraţie şi de vervă care apasă asupra topului feminin în ultima vreme, nu? Şi cred că suntem pe aceeaşi lungime de undă când afirm că variantele Kuznetsova şi Kvitova nu sunt deloc rele.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi