Cu câte două turnee câștigate, Tsonga și Svitolina vin printre neașteptatele revelații ale primelor două luni

“Hey, Jo-Willy / Why so silly?” e una dintre glumele făcute nu o dată în Twittosfera de tenis, tocmai pentru că Tsonga a dat adesea motive; parte cu alegeri tactice inexplicabile, parte cu șanse ratate în momente memorabile. Nimic din ce face francezul în aceste ultime două săptămâni nu mai este, însă, silly. Contați și pe Tsonga pe lista scurtă a jucătorilor cu câte două trofee anul acesta, listă pe care i-am regăsit săptămâna trecută pe Dimitrov și Pliskova. Cu un serviciu ireproșabil – doar trei puncte pierdute pe primul serviciu – și un forehand care și-a regăsit câte ceva din asprimea anilor buni, Tsonga l-a învins pe Lucas Pouille în finala de la Marseille, vorba clișeului, mai clar decât o arată scorul, 6-4, 6-4. Combinația serviciu – forehand a adus un pic aminte de săptămâna magică din Canada, din 2014, când i-a învins pe Djokovic, Murray, Dimitrov și Federer în drumul spre titlu. Acum; e încă devreme să ne facem planuri că Jo va repeta acel turneu în curând, dar perechea de titluri Rotterdam – Marseille – numerele 13 și 14 în cariera sa – e cel mai bun motiv de optimism pe care l-au primit fanii francezului în istoria recentă. Indian Wells e chiar după colț, iar în ATP lucrurile limpezi sunt, zilele astea, mai puține ca întrebările; așa că oportunitățile lui Jo s-ar putea să nu se fi terminat aici. Dacă nu pierde prea curând această formă bună, mai interesant s-ar putea să fie însă ce va face Tsonga în sezonul de zgură; n-ar fi exclus să-l regăsim pe lista contenderilor la Roland Garros. 

Cu un bilanț de 17-3 în acest sezon, Jo revine astfel în Top 10 – urcă până pe 7 -, după o săptămână în care i-a mai învins pe Marchenko, Simon și Kyrgios în semifinale. Acesta din urmă a fost, de altfel, și singurul care i-a luat set francezului în tot turneul.

Au calme avec mon nouveau pote ???????????????? #TsongaTeam pic.twitter.com/Ldm04Zes4L

— Jo-Wilfried Tsonga (@tsonga7) February 26, 2017

Dincolo, la Delray Beach, turneul n-a dezamăgit, dar organizatorii au primit un șoc exact când le era lumea mai dragă, înaintea unei finale între un american și favoritul numărul 1; o finală grozavă pentru a celebra cei 25 de ani ai turneului. Nu-i prima dată când Milos Raonic trebuie să se retragă înaintea unui meci cu miză mare; s-a mai întâmplat anul trecut, în semifinalele de la Beijing (vs Dimitrov) și de la Paris (vs Murray).

În semifinale, canadianul trecuse în două seturi de Juan Martin Del Potro, în meciul dorit de toată lumea. A fost 6-3, 7-6 pentru canadian: “Vrei să te ferești de forehandul lui, pentru că e foarte periculos. Planul a fost să nu-i dau timp și să-l oblig la multe mingi cu reverul”, a spus Milos, descriind practic planul folosit de mai toată lumea de când a revenit argentinianul în circuit. Nu tuturor le-a mers, iar Delpo dă semne că poate continua rezultatele bune de anul trecut, chiar și în condițiile acestui asterisc (reverul) care-l va însoți, foarte probabil, pentru tot restul carierei. Startul a fost excelent: patru meciuri tari, iar corpul se ține bine. Juan a remarcat acest lucru ca pe o victorie personală: “Anul trecut, după ce am jucat aici, a trebuit să mă retrag de la Acapulco. Cred că mă pot îmbunătăți mult. Azi am jucat cu un rever la mai puțin de 50 la sută din potențial.“ 

Al treilea turneu al săptămânii din ATP – și cel mai bine punctat – a fost câștigat de Dominic Thiem, care l-a învins pe Pablo Carreno Busta (7-5, 6-4), într-o finală între favoriții 2 și 4. Este al 8-lea titlu al carierei austriacului. Domi și-a regăsit mojo-ul în America de Sud la fel ca anul trecut; atunci câștiga titlul la Buenos Aires și continua seria cu o semifinală la Rio și un alt titlu, la Acapulco. Acum a ajuns în finala de la Rio cu patru victorii fără mare stres, în câte două seturi. Dincolo, Pablo Carreno Busta a salvat o minge de meci în semifinale cu surprinzătorul norvegian Casper Ruud, iar în sferturi mai câștigase un meci strâns preț de două seturi, înainte ca Dolgopolov, campionul săptămânii trecute de la Buenos Aires, să se retragă la 7-6, 6-7, 1-0. Dolgo continuase forma bună din Argentina cu o victorie în primul tur la David Ferrer (6-4, 6-4), un fost dominant al acestui segment de zgură sud-americană. Tot în primul tur, Kei Nishikori pierdea cu Thomaz Bellucci, în ceea ce japonezul favorit 1 a declarat “cel mai prost meci al ultimilor câțiva ani”.

ATP se pregătește acum de o săptămână care îi va aduce la posturi și pe fanii marilor nume. Avem două turnee de 500, ale căror tablouri sunt burdușite cu nume mari. Dubai e o constantă la acest capitol, dar anul acesta turneul arab primește o replică neașteptată din partea competiției din Mexic, a cărei trecere strategică de la zgură la hard a transformat-o într-o pregătire excelentă pentru Indian Wells. Acapulco a marcat neașteptat, aducându-l la start anul acesta pe Novak Djokovic, o surpriză din toate punctele de vedere. Sârbul, la primul său turneu post-eliminarea timpurie de la Melbourne, li se alătură pe tablou lui Nadal (și el un newcomer pe hard în Mexic), Raonic, Cilic, Thiem, Goffin, Kyrgios, Alex Zverev sau Del Potro. 

La Dubai revine, firește, Roger Federer – vesel și proaspăt ca primăvara, a cărui ieșire din euforia de la Melbourne e încă suspectă. Compania câștigătorului primului Slam al anului nu-i mai puțin notabilă: liderul mondial Andy Murray (care l-ar putea vedea pe Federer în semifinale), Stan Wawrinka, plus Berdych, Monfils și Pouille. 

Deocamdată, Dubai a fost prins cu turneul feminin, a cărui decizie mai adaugă un nume pe lista campionilor cu câte două titluri. Și e, iarăși, unul neașteptat. Elina Svitolina a câștigat cel mai important titlu al carierei, după 6-4, 6-2 în finala cu Caroline Wozniacki, într-un meci al cărui ultim punct a făcut toți banii.

.@ElinaSvitolina captures @DDFTennis Title!

Defeats Wozniacki 6-4, 6-2! pic.twitter.com/TA3LibF8zn

— WTA (@WTA) February 25, 2017

Daneza s-a regăsit la capătul greșit la ceremoniei de premiere pentru a doua săptămână la rând – învinsă de Pliskova în finala de la Doha -, iar Elina își produce, în sfârșit, momentumul de care destui o credeau capabilă în urmă cu câțiva ani. Ucraineanca a confirmat astfel victoria din semifinale cu Angelique Kerber (6-3, 7-6), rezultat care, printre altele, o păstrează pe Serena Williams pe locul 1 înainte de Indian Wells. Svitolina este la al doilea titlu în tot atâtea turnee; după (doar) turul III la Melbourne, ea câștigase titlul la Taipei. 

Ca și în cazul lui Tsonga, cu care împarte spotlight-ul în această săptămână, Svitolina a făcut mișcări importante înainte de 2017, mișcări care acum dau roade. Jo a lucrat mai mult la lovituri, Svitolina a schimbat echipa; ea lucrează acum cu Gabriel Urpi, fost antrenor al Arantxei Sanchez-Vicario sau al Flaviei Pennetta, căruia i se adaugă Thierry Ascione, în calitate de consultant; Svitolina urmează astfel unui trend în care jucătorii și jucătoarele profesioniste lucrează cu câte doi antrenori.  

“Cred că astfel de meciuri sunt farmecul unei cariere de jucător de tenis. O finală în care ai atâtea emoții, joci cu atâta presiune, și vrei atât de mult să câștigi și să-ți atingi obiectivele. Asta-mi place la tenis: sunt mereu aceste realizări intermediare pe care le atingi și care te fac să-ți dorești să muncești și mai mult și să-ți propui mai mult”, a spus Svitolina pentru WTA Insider. “Cu siguranță că au fost multe urcușuri și coborâri în cariera mea, în jocul meu. Vor mai fi. Tot ce pot să fac este să accept și să muncesc mai mult“.

Astfel, Elina își face intrarea în Top 10 la 22 de ani. Wozniacki o va urma, probabil, foarte curând; cu rezultatele bune recente, ea a urcat până pe 14, iar în următoarele luni are foarte puține puncte de apărat. Celălalt turneu al săptămânii, cel de la Budapesta, i-a revenit Timeei Babos, alt jucătoare nativă care sărbătorește cu un titlu acasă; Timea a trecut de Lucie Safarova în trei seturi strânse. Fetele se mută și ele la Acapulco, respectiv Kuala Lumpur.