Cronica semifinalelor care nu au fost. Premieră nedorită la Miami, dar finalele salvează turneul

Adrian Țoca | 29 martie 2014

Pentru prima oară în istoria Open, niciuna din cele două semifinale ale unui turneu nu se dispută, după ce Nishikori și Berdych s-au retras înainte de startul meciurilor. Finala masculină îi aduce față în față pentru prima dată în 2014 pe Nadal și Djokovic, numărul 1, respectiv 2. Situație identică și la feminin, cu Serena și Na Li în meciul pentru trofeu.

Ciudată zi la Miami. Într-o încrengătură de conjuncturi din care aproape nimeni nu are nimic de câștigat, Mastersul din Florida a devenit primul turneu din istorie ale cărui semifinale n-apucă să se dispute: Kei Nishikori și Tomas Berdych s-au retras pe rând, înainte să apuce să intre pe teren. Dacă e ceva bun pentru organizatori din toată situația de azi e că se vor alege cu o finală de cinci stele, prima întâlnire pe 2014 între Rafa Nadal și Novak Djokovic. 

Întâi a clacat Kei Nishikori. Japonezul făcuse adevărate acte de eroism în precedentele tururi, eliminându-i pe David Ferrer și Roger Federer după două meciuri istovitoare, dar a plătit acum factura. Corpul său nu l-a mai ascultat, așa că Nishikori a spus pas, cu dureri la inghinali. Cei care i-au urmărit antrenamentul din preziua meciului au observat că asiaticul este foarte letargic, însă era de presupus că ziua extra de odihnă îl va ajuta. N-a fost să fie, astfel că Nishikori pleacă de la Miami neînvins, dar fără trofeu, păstrând satisfacția celor două victorii amintite și a unei semifinale de Masters, a doua a carierei. „Pentru mine a fost foarte dificil să bat doi jucători de Top 10, plus că și Grigor a jucat bine. E trist că n-am putut să joc, pentru că eram în formă”. 

Din păcate pentru talentul lui, Kei e un tip predispus la accidentări și la tot felul de probleme fizice care riscă să-i submineze cariera sau progresul. De-a lungul timpului, japonezul a adunat 11 meciuri pe care nu le-a putut duce la bun sfârșit, plus trei retrageri, plus o listă dureroasă de accidentări: mușchii abdominali, genunchi, cot, șold. De asemenea, problemele apar ori de câte ori Nishikori apucă să prindă puțină viteză, împiedicându-l să lege în mod constant victorii la jucătorii de Top 10.

Rămas fără meci, publicul de tenis și-a umplut cu greu programul în așteptarea celei de-a doua semifinale, cea dintre Rafa Nadal și Tomas Berdych. Numai că, stupoare, cu aproximativ o jumătate de oră înainte ca ea să înceapă, cehul s-a retras și el, acuzând un virus stomacal care l-a lăsat fără puteri în ziua meciului.

Situația este de o premieră absolută în istoria tenisului. Singura dată când s-a mai petrecut un episod relativ asemănător a fost la Roma, în 2008, când Roddick s-a retras la 0-3 în meciul cu Wawrinka, iar Stepanek s-a retras la 0-6, 0-1 cu Djokovic. Ulterior, sârbul a învins în trei seturi în finala cu Stan.

Natural, cele două retrageri au dat peste cap planurile televiziunilor și i-au înfuriat pe spectatori, care au fluierat când s-a făcut anunțul celei de-a doua retrageri. Nemulțumirea lor nu a fost direcționată către jucători, ci către organizatori, pentru că politica de refunding a turneului de la Miami nu presupune banii înapoi pe bilete, ci folosirea lor la semifinalele din 2015.

După ce lamentările s-au terminat, Internetul a început să facă haz de necaz și să propună soluții de rezolvare a problemei. Lista propunerilor e lungă și hazoasă. Unii au sugerat ca Federer, care a mai zăbovit puțin prin Miami, să fie reactivat de urgență pentru semifinală. Federer, care era la piscină, a intrat în joc și a glumit că trece imediat la încălzire. Alții au propus să se joace direct finala. Alții, un turneu în trei, între Roger, Rafa și Novak. Sau un meci demonstrativ între Federer și fani. Sau un meci între Unchiul Toni și Marian Vajda, care pe care. Sau un meci de dublu cu frații Bryan pe de o parte, și Djokovic, Nadal ȘI Federer, pe de altă. Triplu, în cazul acesta. Ivan Ljubicic, antrenorul lui Milos Raonic, a supralicitat cu cea mai originală propunere: mai bine să-i punem pe Rafa și Novak să joace azi. Și mâine. Și duminică. Pe sistemul cel mai bun din trei meciuri câștigă. 

Necazurile de azi vin să completeze o lungă serie de situații neplăcute pe care le-a propus turneul de la Miami, care poate să se înscrie liniștit pe lista celor mai nereușite turnee ale anului. Meciuri netelevizate, programări contestate, jucători nemulțumiți de infrastructură, episodul controversat de arbitraj de la Djokovic – Murray, plus o penurie de meciuri de calitate. 

În condițiile astea, nu strică deloc că finalele vor opune numărul 1 și 2 din clasamentele la zi. Asta dacă nu se mai întâmplă cine știe ce altă nefăcută.

Retragerile au produs, prompt, o serie de observații de context. Spre exemplu, că este a doua oară în trei ani când Miami are (cel puțin) o semifinală care nu se joacă. În 2012, Nadal se retrăgea în fața lui Murray. Sau episodul din 1994, când Andre Agassi a fost de acord să înceapă cu 90 de minute mai târziu finala de aici cu Pete Sampras, ca să-i dea timp lui Pete să se recupereze după probleme la stomac. Culmea, Agassi a pierdut finala. Alt amănunt de culoare? Așa numitul blestem Federer, care spune că 10 dintre ultimii 11 jucători din afara Top 10 care l-au învins pe Federer au sfârșit prin a pierde meciul imediat următor. La fel se întâmplă și la Slamuri: ultimii 8 care l-au învins n-au mai câștigat următorul meci, cel mai recent exemplu fiind cel al lui Rafa, la AO.

Altă consecință? De duminică, TOATE turneele din seria Masters, precum și Turneul Campionilor, vor fi deținute de unul dintre Nadal și Djokovic. Iar 28 dintre ultimele 29 de titluri de Masters vor fi fost câștigate de unul dintre Big Four. Dominație, sau ce? Și încă o urmare a retragerilor de azi: Federer e sigur că va urca pe locul 4 începând de luni, ca urmare a retragerii lui Berdych. Roger revine în Top 4 după o pauză de aproape nouă luni.

Rafa și Novak se vor întâlni, așadar, în finală, în ceea ce va fi meciul lor cu numărul 40. E prima întâlnire pe anul acesta, iar trendul ultimelor meciuri directe îi e favorabil lui Nole, care a câștigat finalele de la Beijing și Londra, din toamnă. Când rivalitatea celor doi se va relua duminică seara, sârbul va încerca să facă pentru a doua oară în carieră dubla IW – Miami, în vreme ce Rafa are șansa primului titlu la Miami, trofeu care continuă să îi lipsească din palmares. Deloc rău pentru doi tipi care au avut de înfruntat tot soiul de demoni în aceste prime trei luni ale anului.

E interesant de discutat în ce măsură lipsa meciurilor de azi îi va afecta pe vreunul dintre cei doi. Teoretic, ar trebui să plece de pe poziții egale din acest punct de vedere, însă Rafa probabil că e cel mai nemulțumit dintre cei doi că n-a jucat azi: Berdych e unul dintre adversarii săi preferați și o victorie confortabilă i-ar fi prins bine la moral, mai ales după meciul mai puțin convingător cu Raonic.

10 ani de la primul meci Nadal – Federer

Turneul de la Miami excelează însă la capitolul amintiri. Spre exemplu, este locul în care s-a dat startul rivalității Roger – Rafa, în urmă cu exact 10 ani. Pe 28 martie 2004, cei doi se întâlneau pentru prima dată în carieră, în turul al treilea al turneului denumit pe atunci NASDAQ-100 Open. Rafa avea 17 ani, era fără vreun titlu și pe locul 34 pe atunci și se vorbea deja foarte mult despre potențialul și talentul său. La rândul său, Roger avea deja câteva săptămâni în calitate de lider mondial și începuse anul cu un record de 23-1. Nadal a câștigat cu 6-3, 6-3 și și-a anunțat, astfel, intrarea triumfală în lumea tenisului. Faimos pentru memoria sa, Federer și-a amintit, zilele trecute, câte ceva despre acel meci: „Nu am reușit să prind câtuși de puțin un ritm. Venisem cu insolație de la Indian Wells, abia am supraviețuit unui meci cu Davydenko în turul 2, și apoi am început să mă simt mai bine înainte de meciul cu Rafa. El a jucat grozav și am fost foarte impresionat cu ce am văzut. A fost cu siguranță meciul care l-a anunțat lumii, pentru că se face întotdeauna mare caz când câștigi la un număr 1. Cred că toată lumea îl percepea pe atunci doar ca pe un jucător de zgură, ori el a dovedit că e mult mai mult de atât. A mers mai departe și a avut o carieră grozavă”. 

Rafa a pierdut mai apoi în turul 4 la Fernando Gonzalez, apoi în sezonul următor a câștigat 11 titluri. Nu și pe cel de la Miami, unde s-a reîntâlnit cu Roger în cel de-al doilea meci al lor, de data asta în finală. Nadal a condus cu 2-0 la seturi, însă Federer a reușit una dintre revenirile memorabile ale carierei sale, câștigând titlul cu 2-6, 6-7 (4), 7-6 (5), 6-3, 6-1.

Au urmat alte 32 de meciuri între Roger și Rafa, printre care opt finale de Grand Slam, unele dintre ele memorabile.  

Interesant un pasaj dintr-un dublu interviu realizat de L'Equipe cu Severin Luthi și Toni Nadal, mai exact ce au răspuns cei doi la întrebarea „Dacă Roger/Rafa n-ar fi existat, atunci…”

Severin Luthi: „E o întrebare la care nu m-am gândit niciodată. Poate Roger ar fi câștigat 4 titluri la Roland Garros, plus încă un titlu la AO și un altul la Wimbledon. Dar nu avem de unde să știm. Rafa l-a obligat pe Roger să joace un tenis și mai bun și fiecare l-a făcut pe celălalt un jucător mai bun. Dacă pot să țin la Rafa? 100 la 100, da. Ceea ce a făcut el pentru tenis e nemaipomenit. Și în plus de asta e un om foarte bun”.

Toni Nadal: „Rafa ar fi fost mai mult timp pe primul loc, și poate mai devreme. Sigur că ar fi avut și mai multe titluri de Slam. Rivalitatea te face mai puternic, dar cel mai important lucru este să câștigi turnee. Roger a câștigat RG când Rafa n-a fost acolo, iar Rafa n-a putut să ajungă pe locul 1 mai devreme de 2008. Este 100 la 100 adevărat că Rafa a ajuns să joace mai bine datorită lui Roger și viceversa”.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi