Cât mai rezistă tenisul presiunii schimbării, sau când vei putea să-ți cumperi bere și hot-dog chiar din tribună

Andrei Năstase | 5 august 2015

Se schimbă jocul? Sau ar trebui să se schimbe? Discutăm despre variantele vehiculate de oficialii tenisului de a dinamiza jocul de tenis. Miza e una singură: păstrarea la cote cât mai înalte a interesului publicului. Lucru dificil însă de implementat într-unul dintre cele mai conservatoare sporturi din lume.

Ajunși peste Ocean, apetitul pentru entertainment reaprinde discuțiile despre schimbarea regulilor jocului: se vrea spectacol, se cer meciuri scurte și mereu dramatice, se cere o mai mare libertate pentru fanii din tribune. Se cer multe, puține se oferă. Deocamdată.

Nu știu dacă ai făcut la fel, dar, atunci când jocul de dublu a primit punctul decisiv de la 40-40 și maxi tiebreak-ul din setul decisiv, noi am continuat să jucăm o bună perioadă după vechile reguli. Era un fel de rezistență firească, venită din ambiție și comoditate. Pentru că așa cum știi, obișnuința și comportamentele formate din obișnuință sunt chestiuni foarte aderente; cu greu le dezlipești din propria rutină. Poate tocmai de-asta mai auzi și azi, la zece ani după denominare, “trei milioane” în loc de „trei sute de lei”.

La începutul anului, Treizecizero publica o serie de articole despre tendințele din sportul mondial. Aflat pe lista autorilor invitați să-și dea cu părerea, am scris un text despre afacerile din sport și modul cum industria sportivă își va juca cartea fanilor; fani care sunt punct central în orice ofensivă a industriei, fie pe parte de entertainment (adică sportul privit), fie în direcția sportului pentru amatori (sportul practicat).

Din textul publicat atunci se desprindeau câteva idei: industria sportivă va încerca să-și transforme fanii în sportivi amatori (este mai lucrativ decât crezi); industria va continua să îmbogățească experiențele spectatorilor, telespectatorilor sau internetspectatorilor și, în fine, nimeni și nimic nu va rezista schimbării.

Așa ajung la tenis și la modificările pregătite acestui sport conservator. 

Recent, Tom Perrotta, cel care scrie despre tenisul de câmp pentru Wall Street Journal, atingea același subiect, oferind câteva exemple de posibile transformări.

În primul rând, ni se amintește că nu mai departe de ianuarie, Roger și Rafa încercau o nouă versiune a sportului lor, numită Fast4. Ei jucau turnee demonstrative separate, în Australia, sub acest format dinamic, care propune o serie (lungă) de reguli diferite: nu există neț după serviciu, nu există avantaje după 40-40 (la fel ca la dublu), seturile se joacă până la patru (la 3-3 se intră într-un scurt tiebreak), iar punctajul din game se calculează cu 1, 2, 3 și 4, nu cu 15, 30, 30 și game. Astfel, spun organizatorii, cei care nu sunt obișnuiți cu tenisul pot prinde mult mai rapid regulile jocului.

“E o versiune mai scurtă a tenisului, așa cum avem Twenty20 la crichet sau Seven la rugby (rugby șapte la șapte n.red.)”, spune Craig Tiley, director executiv (CEO) al Tennis Australia, citat de Perrotta.

Și care-i rostul acestui tenis scurtat? Pare-se că oamenii vor mai multe puncte de mare presiune la tenis. Cel puțin așa spune Tiley. Iar acum, când intrăm în circuitul american, tot mai mulți vorbesc pe limba lui Tiley. Tot mai mulți împing tenisul spre schimbare.

De partea cealaltă, unii – mai puțini, dar mai notorii – se găsesc să pună frână. Aici vorbim de cei care au dominat tenisul în ultimii ani și-l domină și azi: Serena, Federer, Nadal, Djokovic sau Murray. Nu sunt doar ei responsabili cu cenzura, dar nimeni nu se face mai bine auzit decât ei. Și atâta vreme cât numele acestea vor mai umble arenele și vor mai câștiga slam-uri, pesemne că nu trebuie să așteptăm schimbări serioase în jocul de tenis.

Întrebarea este ce se va petrece după retragerea lor. Știm că Serena joacă cel mai bun tenis al ei, că Novak mai are câțiva ani de tenis grozav, că Federer continuă să joace finale de slam, că Murray și Nadal vor reveni la vârf. Dar vine și ziua când oamenii aceștia vor fi coborât din autobuz. Iar atunci vei auzi și mai des că meciurile durează prea mult, că punctele fără miză sunt prea dese, că regulile care-i privesc pe spectatorii din tribune sunt prea dure.

Tiley și alții ca el îți vor spune că abia la 3-3 încep oamenii să revină în arenă, și asta pentru că lumea vrea să vadă tenis jucat sub presiune. Lumea vrea dramă. Vrea spectacol.

Chris Widmaier, un purtător de cuvânt al U.S. Tennis Association, citat și el de Perrotta, spunea că sunt și alte aspecte ale sportului care pot fi îmbunătățite. Între ele, cele mai importante îi privesc pe fani: aceștia ar putea intra și ieși din arenă oricând, fără să mai aștepte pauza dintre game-uri. “Iar dacă jucătorii vor fi de acord cu treaba asta”, spune Widmaier, “următorul pas este să permitem vânzarea de mâncare și băutură în tribune”.

Schimbări mai vor și alții. Chris Kermode, președintele ATP World Tour, ar vrea și el să scape de neț și i-ar plăcea să reducă cât mai mult încălzirea dinaintea meciului. Asta pentru a scurta cât mai mult durata unui meci de tenis. Or, așa cum știi, lucrul acesta are sens când vorbim despre transmisiunile TV ale turneelor de tenis. Oficialii ATP observă și ei, la fel ca tine, că lumea nu se mai uită cap-coadă la meciurile de tenis, și cred că dacă jocurile ar fi mai scurte audiența ar fi mai bună.

Dar aici se impune o notă de subsol: audiența se mută – încet, dar sigur – spre internet, unde spațiul de emisie e mult mai permisiv decât la TV. Deci întreaga luptă pentru scurtarea meciurilor ar putea fi purtată de pomană.

Chiar și așa, apetitul pentru schimbare este în creștere. “Sportul nostru trebuie să accepte unele schimbări pentru a-i atrage și pe cei care nu urmăresc de regulă tenis și pentru a crește”, spune Ilana Kloss, CEO al World Team Tennis, circuit început în 1973. WTT a fost adesea pionier în ce privește schimbările din tenisul mondial. Aici au apărut prima dată antrenorii pe banca jucătorilor, tot de aici a pornit și ideea scurtării timpului dintre puncte. O regulă care-i mulțumește pe câțiva și îi enervează pe restul. Iar într-un sport încăpățânat, cu o mulțime de corpuri administrative și sportivi “liberi”, fără contracte cu o echipă sau alta, nimeni nu are luxul inovațiilor greșite; nimeni nu poate face greșeli neforțate într-un sport în care tiebreak-ul și hawkeye-ul sunt cele mai cunoscute singure inovații din memoria colectivă. În acest context, ca o paranteză, pașii făcuți acum de WTA pentru a introduce live-analytics, adică folosirea de către antrenori a datelor în timp real, sună ca o schimbare majoră.   

Poate tocmai din obișnuință, chiar și jucătorii tineri resping noile propuneri încă din fașă. Întrebat recent despre adoptarea punctului decisiv, la fel ca la dublu, sau despre libertatea de mișcare a fanilor în tribună, Milos Raonic spunea că tenisul este destul de interesant așa cum este. Pe aceeași temă, Jelena Jankovic, fost lider mondial, spunea că “avem deja destul stres și destulă presiune pe teren”.

Dar apoi îi asculți pe jucătorii de dublu, cei care au criticat mai întâi schimbările pentru ca mai apoi să le îmbrățișeze (e drept, carierele lor s-au prelungit odată cu scurtarea meciurilor). Și sunt câțiva dubliști care spun că jucătorii de simplu se plâng cam mult: “Eu aș trece imediat la punctul decisiv în loc de avantaje, și asta peste tot, simplu sau dublu”, spune Daniel Nestor, canadianul de 42 de ani care încă joacă la cel mai înalt nivel. “Când repeți același schimb de 200 de ori, cred că poate deveni puțin plictisitor”. Și lui Bob Bryan îi place punctul decisiv de la 40-40. Și i-ar plăcea și dacă fanii ar avea mai multă libertate în tribune: “jucătorii ar fi nemulțumiți la început, dar cred că s-ar obișnui rapid”.

Iar Kermode, președintele ATP, pregătește deja un important experiment: la anul, îi va invita pe cei mai bine clasați opt tineri de până în 21 de ani (inclusiv) la un eveniment care trebuie să promoveze starurile viitoare. Vor fi premii importante, dar nu se vor acorda puncte. Kermode spune că regulile jocului vor fi diferite acolo – așa cum, de altfel, încearcă și IPTL, o altă tentativă, neoficială de această dată, de a aduce schimbări și dinamism în tenis. “Putem încerca toate inovațiile pe care le vrem la turneul acesta, sunt foarte entuziast; hai să vedem cum arată, hai să dăm tot ce avem acolo”, spune Kermode. Și dacă schimbările prind, atunci vor fi propuse în circuitul mare.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi