BRD Năstase Țiriac Trophy | Horia Tecău, campion acasă al doilea an la rând: “Bucureștiul e ca un Slam pentru mine!”

Camelia Butuligă | 27 aprilie 2013

BRD Năstase Țiriac Trophy | Horia Tecău, campion acasă al doilea an la rând: “Bucureștiul e ca un Slam pentru mine!”

Cu Max Mirnyi ca partener în locul lui Robert Lindstedt, Horia Tecău a reuşit să-şi apere titlul la Bucureşti, după un turneu nu lipsit de emoţii. Şi semifinala, şi finala s-au decis în maxi-tiebreak. Horia şi Max au trecut azi de Dlouhy/Marach, cu 4-6, 6-4, 10-6.

Victoria s-a profilat greu. Până la începutul setului secund, ai noștri au fost mereu de partea greșită a scorului, mereu în urmărire, mereu încercând să restabilească echilibrul. Primul set s-a decis cu un singur break, apoi, în cel secund, dublul ceho-austriac, mai așezat și cu mai puține lucruri de pierdut, a lovit din nou primul, făcând break la 1-1. Horia și Max au fost destul de încordați până la acel moment, dar au găsit resurse să treacă la o viteză superioară exact atunci când se impunea, când au atins momentul lor critic din meci. A contribuit la revirimentul lor și un public absolut minunat, care a sesizat de fiecare dată prompt momentul greu și i-a ajutat cu încurajări pe favoriții principali ai turneului. Reacția sau contribuția publicului e adesea subestimată, dar uneori ea înseamnă exact acea picătură de energie extra de care ai nevoie ca să te treacă pârleazul. Doar întrebați-l pe Horia și o să vedeți cât de importante au fost pentru el și pentru Max acele încurajări.  

Revenind, rebreak-ul a venit, cum ziceam, în game-ul imediat următor, și odată îndepărtat pericolul iminent, Tecău și Mirnyi au gospodărit la alte trei game-uri consecutive, desprinzându-se la 5-2. La 5-3, când Horia servea pentru set, s-a petrecut singurul game ezitant al românului de pe parcursul finalei, posibil cel mai slab game al său din tot turneul. Două duble greșeli au contribuit la un rebreak, și dintr-o dată, întregul tablou al meciului se complicase la loc. Din fericire, Horia și Max s-au regrupat rapid, făcând iar break în game-ul următor, ocazie cu care au egalat scorul la seturi. 

Supertiebreak-ul s-a păstrat strâns până la 6-5, dar adevărul e că deznodământul n-a stat prea mult sub semnul întrebării, Horia aducând punctul decisiv cu un smash asigurator. Momentul dificil trecuse atunci, la 4-6, 1-2, iar de acolo înainte a fost o continuă creștere pentru Horia și Max. Plus o abordare corectă, o atitudine corectă. Fapt remarcat și de el la conferința de presă: “Până la urmă am reuşit să ne-am regăsit agresivitatea şi jocul nostru. Cred că aşa cum am terminat meciul azi trebuie să jucăm: cu energia aia şi atitudinea aia. Când reuşim să o facem suntem o echipă greu de bătut“.

Este primul titlu obținut împreună de Horia Tecău și Max Mirnyi, la patru luni de la startul colaborării lor și după alte două finale pierdute. A fost nevoie de zgura de acasă pentru ca Horia să regăsească drumul spre trofee, iar succesul de la București ar putea cântări enorm la moralul celor doi, mai ales că vine înaintea unei serii infernale: Madrid – Roma – Roland Garros, o serie cu puncte multe în joc și cu oportunități pe măsură. În fapt, acesta este, de fapt, marele câștig al săptămânii pentru cei doi: infuzia de încredere pe care le-o dă acest prim trofeu. 

Este, de asemenea, și al doilea titlu consecutiv pentru Horia la București, după cel obținut anul trecut împreună cu Robert Lindstedt. 

“La începutul săptămânii visam să câştig acest titlu. Era un moment atât de îndepărtat, însă ne-am concentrat pe fiecare meci, am jucat 4 meciuri bune, ultimele două foarte disputate şi e un sentiment extraordinar că ne aflăm aici cu trofeul pe masă. Aşa presiune avem doar la turneele de Grand Slam şi, glumind, ne spuneam că dacă am reuşit să câştigăm Grand Slam-ul meu, de aici, din Bucureşti, celelalte sunt mai uşoare. E cel mai frumos sentiment să joci acasă cu arena plină. Chiar dacă am pierdut primul set, publicul a continuat să ne încurajeze, auzeam voci din tribună care ne susţineau. Am simţit că am avut o întreagă echipă în spate. Am tras de noi şi am întors meciul”, a spus Horia.

Și Max a apreciat căldura românilor, spunând, și nu o dată, că s-a simțit primit ca acasă. El a mai avut o declarație care a trecut cumva neobservată, mai ales că a fost făcută în euforia festivității de premiere: “Horia e grozav și sunt convins că va putea câștiga și la anul, indiferent cine-i va fi partener“.

Tecău ajunge, cu această ocazie, la cota 14 în ce privește numărul titlurilor câștigate în circuitul ATP.

Titluri: 14

cu Robert Lindstedt – Casablanca (2010, zgură), Hertogenbosch (2010, iarbă), Bastad (2010, zgură), New Haven (2010, hard), Casablanca (2011, zgură), Bastad (2011, zgură), București (2012, zgură), Hertogenbosch (2012, iarbă), Bastad (2012, zgură), Cincinnati (2012, hard).

cu Marcus Daniell – Auckland (2010, hard).

cu Dick Norman – Zagreb (2011, indoor hard)

cu Victor Hănescu – Acapulco (2011, zgură)

cu Max Mirnyi – București (2013, zgură)

Finale pierdute: 9

cu Robert Lindstedt – Wimbledon (2010, iarbă), Brisbane (2011, hard), Hertogenbosch (2011, iarbă), Wimbledon (2011, iarbă), Washington (2011, hard), Beijing (2011, hard), Rotterdam (2012, hard indoor), Madrid (2012, zgură albastră), Wimbledon (2012, iarbă).

cu Max Mirnyi – Sydney (2012, hard), Delray Beach (2012, hard)

cu Andrei Pavel – Kitzbuhel (2009, zgură)

cu Victor Hănescu – Stuttgart (2009, zgură) 

(foto BRD Năstase Ţiriac Trophy)

Highlights:

 

Lukas Rosol – Gilles Simon: 6-2 6-3

Gilles Simon cred c-o să vrea să uite ziua de azi cât mai repede. Presat şi împins de loviturile nimicitoare ale lui Rosol, Simon s-a aflat sub un asediu continuu încă de la începutul partidei. Tot meciul am avut senzaţia că a înotat împotriva curentului. Game-urile pe propriul serviciu erau câştigate după lupte grele, după numeroase tirade exasperate în franceză şi chiar şi o rachetă aruncată (între seturi).

Scorul pare drastic, însă cele trei breakuri făcute de Rosol în total puteau fi mai multe: Gilles a salvat 8 mingi de break, 7 doar în primul set şi una în cel de-al doilea. Pentru comparaţie, în primul set Rosol n-a trebuit să salveze nicio minge de break. Serviciul cehului a funcţionat la parametri înfricoşători, ca de altfel tot turneul. Iată nişte cifre care nu mai au nevoie de comentarii: până la meciul de azi, Rosol era primul la puncte câştigate pe primul serviciu (83%), primul la gameuri câştigate pe propriul serviciu (94%) şi primul la mingi de break salvate (90%). De altfel, şi în meciul de azi Lukas a salvat toate cele 8 mingi de break pe care Gilles le-a avut în setul doi, când şi-a ridicat nivelul jocului. Multe au fost în ultimul game, când cehul servea pentru meci şi a jucat mai încordat.

 

La conferinţă, un Gilles abătut a rezumat meciul asfel: „Ce să vă spun. A fost  6-2 6-3, scorul spune totul. Dacă aş fi jucat de la început la fel de bine ca pe final, aş fi avut o şansă.”  Simon ar fi trebuit să joace superb azi pentru a avea o şansă în faţa unui Rosol care a servit imparabil, s-a conectat ireproşabil cu loviturile de dreapta şi rever şi n-a greşit decât foarte rar, atunci când schimburile se lungeau. Asta ar fi fost o tactică pentru Simon, să reuşească să prelungească schimburile, dar pur şi simplu nu a reuşit să facă faţă forţei, adâncimii şi preciziei bombelor trimise de Rosol. Lukas a spus la conferinţă că ştia că va avea şanse pe serviciul lui Simon: „Planul meu a fost să-mi fac serviciul şi apoi să aştept oportunităţile pe serviciul lui.” Şi acestea n-au întârziat să apară.

E incredibil că, având un joc atât de devastator, Rosol a trebuit să aştepte până la 28 de ani pentru a juca prima lui finală ATP. Încă o dovadă a nivelului şi constanţei incredibile pe care trebuie să le ai ca să reuşeşti ca jucător profesionist în ziua de azi.

 

Guillermo Garcia-Lopez – Florian Mayer: 6-4 4-6 6-3

Întrebat dacă are emoţii pentru prima lui finală ATP, Lukas a răspuns că presiune va fi, dar va fi şi pentru adversarul lui. Acesta este Guillermo Garcia-Lopez, care a trecut azi de Florian Mayer  într-un meci în care cei doi şi-au împărţit primele două seturi (6-4 4-6) şi au mers cap la cap până la 2-2 în decisiv, când spaniolul a înclinat balanţa emoţională a partidei în favoarea sa după ce a reuşit să-şi ia serviciul la capătul unui game monstru. Restul setului a fost o formalitate: 6-3.

Deşi au stiluri de joc diferite, ca nivel cei doi mi s-au părut apropiaţi, de unde şi suspansul şi scorul strâns în primele două seturi. Mayer nu are un joc neapărat frumos (dreapta lui are o mişcare cam funky şi reverul seamănă cu o lovitură de baseball), dar este extrem de eficient din spate şi sufocant ca ritm. Azi mi s-a părut jucătorul mai constant în schimburi, cu lovituri mai puternice, care ţinteau mereu liniile (l-a exasperat pe Garcia Lopez cu foarte multe mingi care aterizau chiar pe tuşe şi ricoşau ciudat). De cealaltă parte, jocul spaniolului este mai plăcut ochiului (reverul lui cu o mana este elegant), cu multă varietate, dar loviturile lui nu mi s-au părut la fel de puternice.

Când ai doi jucători atât de apropiaţi ca nivel, diferenţa se face la mental şi la cine trage mai tare în momentele cheie. Azi momentul cheie a fost acel game la 2-2 în decisiv, în care Garcia a trebuit să salveze o grămadă de mingi de break, dar de care a tras cu dinţii şi nu i-a dat drumul. Şi asta a făcut diferenţa între învingător şi învins.  

Finala este programată mâine la 15.00 şi poate fi declarată o finală surpriză: niciunul dintre cei doi finalişti nu este cap de serie, şi va fi prima dată când se întâlnesc. Însă faptul că au ajuns până aici înseamnă că sunt cei cei doi jucători care au jucat cel mai bine dintre cei înscrişi pe tablou. În plus, cei doi au atu-uri diferite: jocului de forţă al lui Rosol, bazat pe serviciu şi atac, Lopez îi opune diversitatea loviturilor, o deplasare foarte bună şi o voinţă de a câştiga care l-a scos azi la liman.  Asta ar trebui să ne garanteze o finală spectaculoasă. În orice caz, mâine BRD Năstase Ţiriac Trophy va avea un câştigător în premieră.

Îți place?
Cele mai noi
  • Anett Kontaveit (112) e viitoarea adversară a Simonei Halep, după 67 62 62 cu Makarova. Simona n-a mai întâlnit-o pe jucătoarea din Estonia

comments powered by Disqus

BRD Năstase Țiriac Trophy | Horia Tecău, campion acasă al doilea an la rând: “Bucureștiul e ca un Slam pentru mine!”

Camelia Butuligă | 27 aprilie 2013

BRD Năstase Țiriac Trophy | Horia Tecău, campion acasă al doilea an la rând: “Bucureștiul e ca un Slam pentru mine!”

Cu Max Mirnyi ca partener în locul lui Robert Lindstedt, Horia Tecău a reuşit să-şi apere titlul la Bucureşti, după un turneu nu lipsit de emoţii. Şi semifinala, şi finala s-au decis în maxi-tiebreak. Horia şi Max au trecut azi de Dlouhy/Marach, cu 4-6, 6-4, 10-6.

Victoria s-a profilat greu. Până la începutul setului secund, ai noștri au fost mereu de partea greșită a scorului, mereu în urmărire, mereu încercând să restabilească echilibrul. Primul set s-a decis cu un singur break, apoi, în cel secund, dublul ceho-austriac, mai așezat și cu mai puține lucruri de pierdut, a lovit din nou primul, făcând break la 1-1. Horia și Max au fost destul de încordați până la acel moment, dar au găsit resurse să treacă la o viteză superioară exact atunci când se impunea, când au atins momentul lor critic din meci. A contribuit la revirimentul lor și un public absolut minunat, care a sesizat de fiecare dată prompt momentul greu și i-a ajutat cu încurajări pe favoriții principali ai turneului. Reacția sau contribuția publicului e adesea subestimată, dar uneori ea înseamnă exact acea picătură de energie extra de care ai nevoie ca să te treacă pârleazul. Doar întrebați-l pe Horia și o să vedeți cât de importante au fost pentru el și pentru Max acele încurajări.  

Revenind, rebreak-ul a venit, cum ziceam, în game-ul imediat următor, și odată îndepărtat pericolul iminent, Tecău și Mirnyi au gospodărit la alte trei game-uri consecutive, desprinzându-se la 5-2. La 5-3, când Horia servea pentru set, s-a petrecut singurul game ezitant al românului de pe parcursul finalei, posibil cel mai slab game al său din tot turneul. Două duble greșeli au contribuit la un rebreak, și dintr-o dată, întregul tablou al meciului se complicase la loc. Din fericire, Horia și Max s-au regrupat rapid, făcând iar break în game-ul următor, ocazie cu care au egalat scorul la seturi. 

Supertiebreak-ul s-a păstrat strâns până la 6-5, dar adevărul e că deznodământul n-a stat prea mult sub semnul întrebării, Horia aducând punctul decisiv cu un smash asigurator. Momentul dificil trecuse atunci, la 4-6, 1-2, iar de acolo înainte a fost o continuă creștere pentru Horia și Max. Plus o abordare corectă, o atitudine corectă. Fapt remarcat și de el la conferința de presă: “Până la urmă am reuşit să ne-am regăsit agresivitatea şi jocul nostru. Cred că aşa cum am terminat meciul azi trebuie să jucăm: cu energia aia şi atitudinea aia. Când reuşim să o facem suntem o echipă greu de bătut“.

Este primul titlu obținut împreună de Horia Tecău și Max Mirnyi, la patru luni de la startul colaborării lor și după alte două finale pierdute. A fost nevoie de zgura de acasă pentru ca Horia să regăsească drumul spre trofee, iar succesul de la București ar putea cântări enorm la moralul celor doi, mai ales că vine înaintea unei serii infernale: Madrid – Roma – Roland Garros, o serie cu puncte multe în joc și cu oportunități pe măsură. În fapt, acesta este, de fapt, marele câștig al săptămânii pentru cei doi: infuzia de încredere pe care le-o dă acest prim trofeu. 

Este, de asemenea, și al doilea titlu consecutiv pentru Horia la București, după cel obținut anul trecut împreună cu Robert Lindstedt. 

“La începutul săptămânii visam să câştig acest titlu. Era un moment atât de îndepărtat, însă ne-am concentrat pe fiecare meci, am jucat 4 meciuri bune, ultimele două foarte disputate şi e un sentiment extraordinar că ne aflăm aici cu trofeul pe masă. Aşa presiune avem doar la turneele de Grand Slam şi, glumind, ne spuneam că dacă am reuşit să câştigăm Grand Slam-ul meu, de aici, din Bucureşti, celelalte sunt mai uşoare. E cel mai frumos sentiment să joci acasă cu arena plină. Chiar dacă am pierdut primul set, publicul a continuat să ne încurajeze, auzeam voci din tribună care ne susţineau. Am simţit că am avut o întreagă echipă în spate. Am tras de noi şi am întors meciul”, a spus Horia.

Și Max a apreciat căldura românilor, spunând, și nu o dată, că s-a simțit primit ca acasă. El a mai avut o declarație care a trecut cumva neobservată, mai ales că a fost făcută în euforia festivității de premiere: “Horia e grozav și sunt convins că va putea câștiga și la anul, indiferent cine-i va fi partener“.

Tecău ajunge, cu această ocazie, la cota 14 în ce privește numărul titlurilor câștigate în circuitul ATP.

Titluri: 14

cu Robert Lindstedt – Casablanca (2010, zgură), Hertogenbosch (2010, iarbă), Bastad (2010, zgură), New Haven (2010, hard), Casablanca (2011, zgură), Bastad (2011, zgură), București (2012, zgură), Hertogenbosch (2012, iarbă), Bastad (2012, zgură), Cincinnati (2012, hard).

cu Marcus Daniell – Auckland (2010, hard).

cu Dick Norman – Zagreb (2011, indoor hard)

cu Victor Hănescu – Acapulco (2011, zgură)

cu Max Mirnyi – București (2013, zgură)

Finale pierdute: 9

cu Robert Lindstedt – Wimbledon (2010, iarbă), Brisbane (2011, hard), Hertogenbosch (2011, iarbă), Wimbledon (2011, iarbă), Washington (2011, hard), Beijing (2011, hard), Rotterdam (2012, hard indoor), Madrid (2012, zgură albastră), Wimbledon (2012, iarbă).

cu Max Mirnyi – Sydney (2012, hard), Delray Beach (2012, hard)

cu Andrei Pavel – Kitzbuhel (2009, zgură)

cu Victor Hănescu – Stuttgart (2009, zgură) 

(foto BRD Năstase Ţiriac Trophy)

Highlights:

 

Lukas Rosol – Gilles Simon: 6-2 6-3

Gilles Simon cred c-o să vrea să uite ziua de azi cât mai repede. Presat şi împins de loviturile nimicitoare ale lui Rosol, Simon s-a aflat sub un asediu continuu încă de la începutul partidei. Tot meciul am avut senzaţia că a înotat împotriva curentului. Game-urile pe propriul serviciu erau câştigate după lupte grele, după numeroase tirade exasperate în franceză şi chiar şi o rachetă aruncată (între seturi).

Scorul pare drastic, însă cele trei breakuri făcute de Rosol în total puteau fi mai multe: Gilles a salvat 8 mingi de break, 7 doar în primul set şi una în cel de-al doilea. Pentru comparaţie, în primul set Rosol n-a trebuit să salveze nicio minge de break. Serviciul cehului a funcţionat la parametri înfricoşători, ca de altfel tot turneul. Iată nişte cifre care nu mai au nevoie de comentarii: până la meciul de azi, Rosol era primul la puncte câştigate pe primul serviciu (83%), primul la gameuri câştigate pe propriul serviciu (94%) şi primul la mingi de break salvate (90%). De altfel, şi în meciul de azi Lukas a salvat toate cele 8 mingi de break pe care Gilles le-a avut în setul doi, când şi-a ridicat nivelul jocului. Multe au fost în ultimul game, când cehul servea pentru meci şi a jucat mai încordat.

 

La conferinţă, un Gilles abătut a rezumat meciul asfel: „Ce să vă spun. A fost  6-2 6-3, scorul spune totul. Dacă aş fi jucat de la început la fel de bine ca pe final, aş fi avut o şansă.”  Simon ar fi trebuit să joace superb azi pentru a avea o şansă în faţa unui Rosol care a servit imparabil, s-a conectat ireproşabil cu loviturile de dreapta şi rever şi n-a greşit decât foarte rar, atunci când schimburile se lungeau. Asta ar fi fost o tactică pentru Simon, să reuşească să prelungească schimburile, dar pur şi simplu nu a reuşit să facă faţă forţei, adâncimii şi preciziei bombelor trimise de Rosol. Lukas a spus la conferinţă că ştia că va avea şanse pe serviciul lui Simon: „Planul meu a fost să-mi fac serviciul şi apoi să aştept oportunităţile pe serviciul lui.” Şi acestea n-au întârziat să apară.

E incredibil că, având un joc atât de devastator, Rosol a trebuit să aştepte până la 28 de ani pentru a juca prima lui finală ATP. Încă o dovadă a nivelului şi constanţei incredibile pe care trebuie să le ai ca să reuşeşti ca jucător profesionist în ziua de azi.

 

Guillermo Garcia-Lopez – Florian Mayer: 6-4 4-6 6-3

Întrebat dacă are emoţii pentru prima lui finală ATP, Lukas a răspuns că presiune va fi, dar va fi şi pentru adversarul lui. Acesta este Guillermo Garcia-Lopez, care a trecut azi de Florian Mayer  într-un meci în care cei doi şi-au împărţit primele două seturi (6-4 4-6) şi au mers cap la cap până la 2-2 în decisiv, când spaniolul a înclinat balanţa emoţională a partidei în favoarea sa după ce a reuşit să-şi ia serviciul la capătul unui game monstru. Restul setului a fost o formalitate: 6-3.

Deşi au stiluri de joc diferite, ca nivel cei doi mi s-au părut apropiaţi, de unde şi suspansul şi scorul strâns în primele două seturi. Mayer nu are un joc neapărat frumos (dreapta lui are o mişcare cam funky şi reverul seamănă cu o lovitură de baseball), dar este extrem de eficient din spate şi sufocant ca ritm. Azi mi s-a părut jucătorul mai constant în schimburi, cu lovituri mai puternice, care ţinteau mereu liniile (l-a exasperat pe Garcia Lopez cu foarte multe mingi care aterizau chiar pe tuşe şi ricoşau ciudat). De cealaltă parte, jocul spaniolului este mai plăcut ochiului (reverul lui cu o mana este elegant), cu multă varietate, dar loviturile lui nu mi s-au părut la fel de puternice.

Când ai doi jucători atât de apropiaţi ca nivel, diferenţa se face la mental şi la cine trage mai tare în momentele cheie. Azi momentul cheie a fost acel game la 2-2 în decisiv, în care Garcia a trebuit să salveze o grămadă de mingi de break, dar de care a tras cu dinţii şi nu i-a dat drumul. Şi asta a făcut diferenţa între învingător şi învins.  

Finala este programată mâine la 15.00 şi poate fi declarată o finală surpriză: niciunul dintre cei doi finalişti nu este cap de serie, şi va fi prima dată când se întâlnesc. Însă faptul că au ajuns până aici înseamnă că sunt cei cei doi jucători care au jucat cel mai bine dintre cei înscrişi pe tablou. În plus, cei doi au atu-uri diferite: jocului de forţă al lui Rosol, bazat pe serviciu şi atac, Lopez îi opune diversitatea loviturilor, o deplasare foarte bună şi o voinţă de a câştiga care l-a scos azi la liman.  Asta ar trebui să ne garanteze o finală spectaculoasă. În orice caz, mâine BRD Năstase Ţiriac Trophy va avea un câştigător în premieră.

Îți place?
Cele mai noi
comments powered by Disqus