Big Boys Drama: Andy Murray revine în finala Australian Open, îl învinge pe Berdych într-un meci picant

Adrian Țoca | 29 ianuarie 2015

Andy Murray s-a calificat în a patra finală a carierei la Australian Open și a opta a carierei, după o semifinală tensionată cu Tomas Berdych. E revenirea lui Murray în relevanță, după un sezon 2014 dificil.

Ce a fost mai bun azi? Jocul lui Murray, atitudinea lui mai intensă și mai războinică decât oricând sau interviul de la final? Câte puțin din fiecare, iar combinația celor trei a produs unul dintre cele mai entertaining meciuri din ultimul timp. Nu neapărat ca spectacol, departe de a fi fost un tenis ieșit din comun, dar tensiunea teribilă simțită pe teren a compensat orice altă lipsă de natură tehnică. Previzibil, Murray și Berdych au avut multe pe masă, nu doar calificarea în finală. Câștigătorul meciului a fost primul care a admis franc că miza a fost amplificată de întreaga discuție creată în jurul lui Dani Vallverdu, fostul său antrenor, acum pregătindu-l pe Berdych. În plus, “You, guys (n.a. presa) v-ați dorit să fie tensiunea asta, dar e normal ca ea să existe. După tot ce s-a întâmplat, e natural să simțim cu toții așa, dacă înțelegi cum funcționează creierul uman, știi că e o tensiune normală”. 

A fost genul de meci pentru care s-au inventat Twitter-ul și Vine, exponentele sclipirilor de moment și a experienței real-time. Priviri războinice, sfredelitoare, mingi la corp, plângeri către arbitru, fist-pump-uri, înjurături, dedicații, mingi mușcate; dramă de calitate, care le-ar face invidioase și pe fetele din WTA. Dramă care a început la finalul primului set, întins pe durata a 76 de minute. După ce l-a câștigat într-un tiebreak strâns, Berdych a aruncat din întâmplare câteva cuvinte peste umăr, fix când trecea pe lângă britanic, în drumul către scaune. Murray s-a plâns lui Pascal Maria de dialogul nesolicitat, dar camerele au înregistrat ceea ce a fost un “Good play, Tomas”, îndemn pentru sine al cehului, pe care Muzz l-a considerat „nenecesar”. Cu alte cuvinte, doar unul dintre numeroasele clinciuri din focul luptei pe care ajungi să le regreți ulterior la rece, vorba aceluiași Andy.

Murray, care n-a încetat o clipă să vocifereze și să comenteze după fiecare punct, câștigat au ba, a folosit episodul drept extra-mobilizare, iar din acel moment a întors complet jocul; primul set pierdut de Berdych în turneu a fost direct un bagel. Rar e văzut Andy atât de intens precum a fost astăzi. Priviți:

…și din nou…

…și cea mai bună dintre toate:

Berdych a început meciul mai bine și mai agresiv, iar Murray a explicat că s-a simțit împins serios în spate de loviturile flat, foarte puternice ale cehului, dar că a reușit să facă ajustări la timp. “E unul dintre lucrurile pe care trebuie să le rezolvi individual, pentru că un antrenor nu te poate salva în astfel de situații; trebuie să fii capabil să faci schimbările necesare în timpul meciului, în funcție de evoluția acestuia, și sunt mândru că am reușit asta azi”, a explicat britanicul. Diferența s-a făcut pe serviciu, cum era de anticipat înainte de meci. Berdych a fost penalizat în mod constant începând cu setul doi, în special pe serviciul secund, pe care n-a câștigat decât jumătate din puncte. Cum primul n-a mai intrat la frecvența din setul inaugural (76 la sută procentajul în primul set, apoi 50, 48 și 52), Berdych n-a mai putut susține nici venirile la fileu, capitol la care a fost remarcabil în setul câștigat, luând 20 din 23 de puncte jucate sus. Returul lui Murray a fost infernal de gestionat de către ceh, care s-a văzut hărțuit fără întrerupere de varietatea lui Andy. În plus, Berd n-a putut replica nici intensitatea în joc a scoțianului. În pofida semnelor bune arătate în restul turneului, în momentele cheie de azi Berdych s-a întors la căile bătătorite din trecut, alegând soluții nefericite sau, pur și simplu, modeste. Față de ceilalți jucători de top, Tomas este poate jucătorul la care o scădere a nivelului jocului este poate cel mai dificil de recuperat, adesea ea costându-l meciul.  

În timp ce ESPN compara în direct valoarea inelelor de logodnă etalate de Kim Sears și de Ester Satorova (meci strâns, oricum), pe teren Andy continua să se agite. Lovit ușor de Berdych cu o minge într-un schimb la fileu în setul al treilea, britanicul s-a plâns iar către Pascal Maria, amintind de episodul Almagro: “Așa a făcut și atunci, a așteptat tot meciul ca să-l lovească”, a strigat Muzz, care confundă însă teribil, pentru că lucrurile au stat invers la faimosul episod de la AO 2012, când Berdych a fost cel lovit de Nico.

Amuzamentul Twitterului a atins cote dintre cele mai înalte când Kim Sears a fost surprinsă folosind câteva cuvinte nu tocmai cordiale într-un punct strâns al meciului; ceva mai târziu, aceeași omniprezentă Kim l-a costat un time-warning pe Andy, după ce un stop-cadru cu ea a stârnit rumoare în tribune, care rumoare l-a întârziat pe Murray la serviciu.

Așa că fetele din WTA au intrat și ele în discuție:

Inevitabil…

În cele din urmă, meciul s-a rupt după ce Berdych a pierdut de unul singur un avantaj de 40-0 pe propriul serviciu în setul trei, cu două duble greșeli și o eroare neforțată, scăpare care l-a costat și setul. Deși s-a mai echilibrat în setul patru, când cehul a avut chiar și primele șanse de break după o serie prelungită de game-uri confortabile pentru Andy, Berdych și-a făcut iar break singur la 5-5, iar cu dublă greșeală plus un unforced; Murray a încheiat mai apoi meciul în stil, cu un hold la zero și un as, apoi a sărbătorit cu o intensitate remarcabilă cea de-a patra calificare a sa în finala de la Australian Open.

Interviul de pe teren al lui Andy a fost iar un deliciu pentru Twitter. Franc și foarte direct pe subiecte pe care alți jucători le-ar fi evitat politicos, britanicul a ieșit din nou în evidență ca un susținător al femeilor și un bun urmăritor al tenisului feminin. Murray i-a dat credit la scenă deschisă lui Amelie Mauresmo, și și-a atras aplauze când a discutat deschis despre “criticile exagerate” pe care fosta campioană de la AO le-a suportat în urma alegerii lui Murray de a continua cu ea, în detrimentul fostului staff. Andy a pomenit mai apoi și relația dintre Lindsay Davenport și Madison Keys drept argument că femeile pot fi antrenori excelenți în tenisul de vârf și apoi s-a referit și la fostul său antrenor, explicând că a fost „nedrept și nenecesar” pentru Vallverdu să fie tras în atâtea discuții. Toate astea nu-s deloc întâmplătoare. Băiat sensibil, Murray nu e la prima despărțire după care suferă serios. Când Lendl l-a anunțat că nu mai continuă, Andy a luat foarte personal ruperea legăturilor cu antrenorul care a avut un impact major în breakthrough-ul făcut de britanic. 

Dincolo de toată agitația de azi, Andy se face încă o dată remarcat ca un personaj cât se poate de fermecător și isteț, departe de plictiseala cu care este adesea asociat pe nedrept. Mai important, el reușește un rezultat foarte bun, la puține luni de un sezon în care apartenența lui la Big Four începuse să fie din nou contestată puternic. 

Realitatea e, însă, că indiferent de rezultatele ultimelor două meciuri din turneu, de luni Big Four va ocupa din nou primele patru locuri ale clasamentului, în ordinea Djokovic, Federer, Nadal, Murray (cu Murray pe 3, dacă va lua titlul). Iar afară de cazul în care Wawrinka reușește să producă iar o evoluție de tipul Stan The (Mad) Man, finala AO va fi tot o afacere 100 la 100 Big 4. Ar fi a treia finală Djokovic – Murray la Melbourne, un record. Cu alte cuvinte, not so fast cu dispariția Big Four.

Și concluzia zilei:

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi