Bătălia sexelor, relansată de Gilles Simon: Ar trebui femeile să câștige la fel ca bărbații?

Camelia Butuligă | 28 iunie 2012

Bătălia sexelor, relansată de Gilles Simon: Ar trebui femeile să câștige la fel ca bărbații?

Pe 23 iunie s-au ales membrii noului Consiliu al Jucătorilor din ATP. Printre numele noi se află şi Gilles Simon, care, alături de Roger Federer, Jarkko Nieminen şi Kevin Anderson îi vor reprezenta pe jucătorii din top 50. Numai că Gilles şi-a început mandatul cu o declaraţie controversată, dată luni pentru Radio France Info: „Cred că azi tenisul masculin este mai avansat decât tenisul feminin. Bărbaţii petrec de două ori mai mult timp pe teren decât femeile. Nu cred că egalitatea premiilor funcţionează în sport, atâta vreme cât tenisul masculin e mai atractiv decât tenisul feminin”. După ce a aruncat bomba, Gilles a plusat: „Aceasta declaraţie va atrage furia asociaţiilor feministe? Nu-mi pasă.”

(Nici n-a apucat bine Gilles să termine propoziţia că, într-adevăr feministele s-au sesizat şi i-au acordat „Marele premiu” pentru sexism pe Twitter).

Dar înainte să sărim cu furci şi cu topoare de o parte sau de alta, să vedem totuşi care sunt datele problemei. Gilles vrea ca premiile pentru bărbaţi să fie mai mari. De ce?  Pentru că bărbaţii:

a). petrec mai mult timp pe teren decât femeile.
b). atrag mai mulţi spectatori.

Ar trebui în primul rând menţionat că bărbaţii sunt deja plătiţi mai mult decât femeile. Egalitatea în premii există doar la GS-uri (la USO din 1973, la AO din 2000 şi la RG şi Wimbledon din 2007) şi alte câteva turnee Masters. La restul turneelor, fetele primesc mereu mai puţini bani. De exemplu, când în ATP câştigătorul unui turneu masculin primeşte 320.000 euro, în WTA câştigătoarea unui turneu feminin similar primeşte 275.000 euro.

Primul argument al lui Gilles, cum că bărbaţii petrec mai mult timp pe teren decât femeile este valabil la GS-uri. Dar în rest, în ATP se joacă tot două seturi din trei, ca în WTA. Câte meciuri de cinci seturi joacă în medie un jucător pe an? Să-l luăm ca exemplu pe David Ferrer, jucătorul mediu prin excelenţă. De la RG 2011 până la AO 2012 inclusiv, David a jucat în total 17 meciuri de Grand Slam. Dintre acestea, 3 au fost de cinci seturi, 2 de patru seturi şi restul de 12 de trei seturi.

Al doilea argument al lui Gilles este că tenisul feminin nu atrage la fel de mulţi spectatori ca cel masculin. El dă ca exemplu turneul de la Roma, care a devenit recent turneu combinat pentru că, după cum spune el,  erau „20 de spectatori în tribună la finala feminină. Le salvăm, şi apoi când vrem să ne antrenăm, nu mai sunt terenuri libere”.  Marion Bartoli răspunde: „Şi la meciurile bărbaţilor sunt de foarte multe ori tribune goale. De fapt, în circuitul masculin, sunt cinci-şase jucători care atrag publicul în număr mare. Ceilalţi profită de pe urma acestor staruri. Nu cred că premiile trebuie să se bazeze pe numărul de spectatori atraşi”.

Dar cum rămâne cu terenurile de antrenament? Sloane Stephens e categorică: „Nu mă interesează ce zice Gilles Simon despre premii, pentru că nu-mi e foarte simpatic. Odată, când eram copil de mingi la un meci de-al lui, m-a lovit cu o minge şi nici măcar nu şi-a cerut scuze. Apoi, la Estoril, a încercat să mă dea afară de pe terenul de antrenament pe care-l rezervasem. I-am spus: Ăsta nu e terenul tău.” Marion Bartoli: „Dacă vrea să găsească teren pentru antrenament la Roma, să se trezească mai devreme.”

Argumentele fetelor

Ana Ivanovic, întrebată şi ea ce crede după meciul în trei seturi câştigat la Maria-Jose Martinez Sanchez, a răspuns: „Nu avem acelaşi fizic, noi şi bărbaţii. În plus, eu am stat azi pe teren două ore şi jumătate. Sper că mi-am meritat banii”, a spus ea zâmbind. Sam Stosur a declarat că „sunt multe meciuri de cinci seturi care sunt destul de plicticoase”. Marion Bartoli observă că timpul investit de fete pentru a ajunge jucătoare profesioniste şi sacrificiile din viaţa personală sunt la fel de mari ca pentru bărbaţi.

Şi Ana şi Marion au ridicat nişte argumente interesante:

a). femeile nu vor putea să concureze niciodată fizic cu bărbaţii din cauza  anatomiei;

b). deşi meciurile fetelor şi băieţilor nu sunt la acelaşi nivel de performanţă atletică din motivul de mai sus, timpul şi cantitatea de muncă pe care fetele le investesc la antrenamente sunt aceleaşi cu ale băieţilor;

c) tribune goale sunt şi la meciurile ATP 

Argumentele băieţilor

Susţinătorii lui Gilles fac o comparaţie între sport şi business: presupunem că ATP şi WTA sunt două companii, şi ATP are mai mulţi clienţi şi venituri mai mari decât WTA. Nu e logic ca angajaţii ATP să câştige mai bine decât angajaţii WTA? Ar trebui oare să conteze faptul că eşti femeie sau bărbat, sau câte ore de muncă depui?

Gilles nu este singurul jucător care crede că bărbaţii ar trebui să primească mai mulţi bani. Stakhovsky, Tipsarevic, Tsonga sunt de aceeaşi părere. Novak a susţinut ideea într-un interviu din 2008. De asemenea, sunt mulţi jucători care sunt de acord cu această teorie dar nu s-au exprimat public de teama acuzaţiilor de discriminare.

Kim Clijsters, una dintre marile campioane ale tenisului feminin actual, dar si una dintre cele mai de bun simt personalitati din sportul alb, a avut o reactie atipica la comentariile lui Simon: „Sper ca Malisse sa-i rupa fundul”, a spus Kim, ceea ce s-a si intamplat

Chestiunea generaţiilor în tenis

Personal, ce mă interesează când mă uit la un meci este nivelul de divertisment. Iar acest nivel de divertisment este direct proporţional cu talentul şi îndemânarea combatanţilor, indiferent gen. Pentru mine, un meci între bărbaţi nu este automat mai captivant decât un meci între fete, doar pentru  că bărbaţii lovesc mai tare sau pot alerga mai mult. Am văzut destule meciuri masculine care m-au făcut să aţipesc, şi pe de cealaltă parte îmi plac foarte mult meciurile Agăi Radwanska, o jucătoare care  serveşte cu maxim 140 kmh. Problema este deci talentul jucătorilor şi jucătoarelor. Şi câţi jucători talentaţi se nimeresc să fie per generaţie în ATP sau WTA? Depinde de generaţie.

Este adevărat că tenisul feminin atrage în ziua de azi mai puţini fani, şi asta se vede cu ochiul liber în numărul spectatorilor din tribune şi-n audiențele tv mai scăzute. În ATP însă, avem norocul să fim acum în mijlocul uneia dintre cele mai strălucite şi dominante generaţii de jucători din toate timpurile. Dar să ne amintim de epoca 1997-2004. Atunci când în WTA jucau şi câştigau multiple GS-uri: Hingis, Davenport, Capriati, Pierce, Venus, Serena şi Henin. În tenisul masculin, în acelaşi interval de timp, pe lângă Sampras, Agassi, Kuerten şi Safin aveam un mozaic de „one-Slam wonders”, alcătuit din Korda, Johansson, Costa, Moya, Ferrero, Roddick sau Gaudio. Cam ca în tenisul feminin actual.

Ce vreau să spun e că generaţiile nu seamănă între ele, şi un deceniu bun poate fi urmat de unul mai puţin bun, atât la fete cât şi la băieţi. Nimeni nu ştie dacă generaţia următoare ATP se va ridica la nivelul actualei generaţii de aur Federer-Nadal-Djokovic. Eu mă îndoiesc. Apropo de Federer, acesta speră că această controversă să nu umbrească turneul de la Wimbledon: „E o dezbatere fără sfârşit. A început de când Slamurile au acordat premii egale. Depinde de opinia personală a fiecăruia şi nu poţi să faci prea multe”

În loc de concluzie, o întrebare

Chestiunea banilor nu cred că este atât de simplă cum o prezintă Gilles. Simon vrea ca toţi bărbaţii să fie plătiţi mai bine decât toate femeile. Dar sunt toate meciurile băieţilor mai bune decât toate meciurile fetelor? Mă îndoiesc. Şi atunci de ce să fie întregul grup al băieţilor tratat preferenţial? Nu e mai cinstit ca fiecare jucător şi jucătoare să primească exact suma de bani pe care o merită, în funcţie de câţi spectatori atrag meciurile fiecăruia? Acest lucru ar presupune însă un sistem complicat de urmărire a audienţelor tv si a numărului de bilete vândute per jucător, sistem care nici nu ştiu dacă este posibil.

E o problemă prea complexă pentru a fi rezolvată peste noapte. Bănuiesc că lucrurile se vor decanta în timp, cu consultarea tuturor părţilor implicate (jucători, jucătoare, organizatori, televiziuni, fani, autorităţi). Dar declaraţiile lui Gilles au provocat numeroase răspunsuri pe internet. Vă las cu cele mai amuzante:

„Errani ar trebui dată în judecată. A stat azi pe teren doar 7 secunde”
„Dacă premiile ar depinde de numărul de winner-uri făcute, Simon ar avea mari probleme”
„Primul set Caroline-Tamira: 70 min. Meciul Federer-Fognini: 74 min”
„Cineva s-o cheme pe Billie Jean King să predea nişte lecţii de istorie”
„E bine că Gilles are deja familie. Mă îndoiesc c-ar avea şanse la vreuna din fetele din WTA acum”

P.S. Cum karma există peste tot, mai ales în tenis, Gilles a pierdut meciul său de astăzi cu Xavier Mallisse, în trei seturi, înfrângere care a stârnit un val și mai mare de ironii și glume la adresa francezului. Cea mai tare dintre ele a venit de la inconfundabila Sharapova: “Cred că mai mulți oameni se uită la meciurile mele decât la meciurile lui”. Iar Serena a susținut-o imediat: “Categoric așa e. Maria e mult mai sexy decât Simon”.

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi