AO ziua 8: asaltul lui Chung și Sandgren, adică wow și dublu-wow!

Codruț Baciu | 22 ianuarie 2018

Suntem la capătul unei zile cu totul speciale, dar încă nu ne-am hotărât: care-a fost surpriza mai mare? Victoria lui Chung cu Djokovic? Sau apariția acestui Tennys Sandgren, care ține morțiș să ne convingă că tenisul e pentru oricine. Unul dintre cei doi va prinde semifinalele Australian Open

A fost, poate, un pic cam mult pentru o zi de luni, când tot ce vrei este să fii luat ușor și să n-ai parte de surprize. Dar tenisul nu ia act de sensibilitățile nimănui, așa că ziua ne-a servit și plate, și cu spin, și cu kick. Bucuroși le-om duce toate și le luăm pe rând, că n-au fost multe. Ci doar bune.

Pe tabloul fetelor, aproape că n-am avut ochi pentru altceva decât pentru meciul Simonei Halep. Cum va fi cu glezna, cum va face față unei jucătoare pe care o mai bătuse, dar cu care nu se întâlnise decât de două ori? Și cum să joci după genul *acela* de tenis pe care l-a pus la dispoziția tuturor, în meciul cu Lauren Davis? Ei bine, răspunsul din teren al Simonei a fost comun tuturor acestor întrebări: cum să fie? E ok.

Cu un serviciu solid și o sănătate acceptabilă măcar, Halep este greu de oprit. Statistica primului set a fost destul de elocventă în privința asta: și-a salvat toate mingile de break (4) și nu și-a pierdut niciodată serviciul.

Abia în startul celui de-al doilea set, cu Osaka punând presiune încă din prima clipă, Simona a arătat mici vulnerabilități și și-a pierdut serviciul. Însă deplasarea în teren și faptul că, totuși, japoneza nu are încă suficientă experiență în meciurile tari au ajutat-o pe româncă să revină în set și să-l domine, apoi, fără prea mari emoții. [Declarațiile Simonei, aici]

Simona va juca în sferturi cu Karolina Pliskova, care a trecut în trei seturi de compatrioata sa, Barbora Strycova. A fost un meci de la care lumea aștepta tenis și ceva scântei. Istoria celor două include o prietenie destul de apropiată, meciuri în Fed Cup, dar mai ales (și mai recent) un conflict legat de antrenorul Strycovei. Iar în timp ce ne făceam calcule și ne dădeam cum părerea despre cine ar fi mai potrivită pentru Simona, cele două își țineau serviciul și mergeau, cap la cap, până în tie-breakul primului set. L-a luat Barbora, însă determinarea cu care joacă mereu și felul încăpățânat în care acoperă terenul nu au mai fost suficiente în următoarele două seturi.

În cel de-al doilea, procentajele pe primul și al doilea serviciu nu au mai trecut de 50% și nu și-a creat decât o singură șansă de break. Pentru noi, acest 6-7, 6-3, 6-2 pare să fie de bun-augur. Pentru că Simona are un h2h pozitiv cu Karolina (5-1, cu ultimul meci câștigat de româncă, la Paris) și agreează genul acesta de match-up.

Pe cealaltă parte, sfert-finalistele s-au ales dintre Kerber și Hsieh, respectiv Garcia și Keys. Angelique se poate lăuda deja cu o serie respectabilă de victorii care-i permite să emită pretenții la trofeu. Adaugă asta la faptul că are deja experiența fluturării sale deasupra capului (2016) și putem discuta deja de una dintre favoritele certe. Nicio surpriză, așadar, că a trecut de outsidera (dar excelenta) Su-Wei, chiar dacă a avut nevoie de un set 3 pentru a bifa reușita. Și de un punct precum acesta, din situație cu spatele la zid. Foarte posibil ca el să-i fi câștigat meciul:

Finalista de anul trecut de la US Open, Madison Keys, a avut un job ceva mai simplu decât Kerber. Ca și-n meciul cu Ana Bogdan, Maddie a avut cifre bune pe primul serviciu și a lăsat să-i zboare 9 ași din rachetă, făcându-i Carolinei Garcia viața grea în permanență. Franțuzoaica a dezamăgit în special pe seriviciul doi, unde plasamentul a suferit mai mult decât ți-ai dori împotriva unei jucătoare care lovește foarte tare. Știind ce poate face forehandul americancei, Garcia a încercat să joace cât mai mult cu primul, însă chiar și în condițiile astea, de ce i-a fost frică nu a scăpat: a avut un procentaj îngrijorător pe al doilea, adică doar 28% puncte câștigate.

Trecem la băieți, dar începem cu o referință fugară la WTA. Dacă meciurile fetelor le găseați a fi un pic imprevizibile, ei bine, ce a fost azi la băieți ne-a cam dat peste cap sistemul de valori. La ore bune după meci, încă nu-mi dau seama cum un puștan de 21 de ani, care seamănă cu Mandark din ”Dexter’s Lab”, a putut să-l elimine pe Novak Djokovic. Să nu mă înțelegeți greșit, totul era în regulă după primul set. Era în regulă și după al doilea set. Mă așteptam la o reglare imediată chiar și în al treilea, când Chung avea un break avans. Doar când arbitrul a spus în microfon ”Game-Set-Match, Hyeon Chung”, cu tie-breakul si meciul încheiate, am realizat Marele Upset. Ceva era clar în deranj. Și nu doar scorul în sine, aiuristic chiar și în condițiile accidentării recente a lui Nole, ci felul în care punctele se încolonau cuminți în dreptul coreanului.

Și l-am văzut pe Hyeon la interviu, iar apoi l-am mai stalkerit un pic în aparițiile anterioare. Are privirea unui om care știa că aici se va ajunge. Ba mai mult, care știe că ăsta e doar începutul și că mai mult de un ”bravo mie” n-are ce să-și spună. A venit cu o engleză precară, dar cu un respect enorm pentru Nole, și ne-a făcut să punem pauză la tot. Și să căscăm gura la un mini-Djoko pus pe fapte mari.

Cu un serviciu mai degrabă gândit și cântărit zilnic la antrenamente decât puternic, Chung are nu doar skillurile unui campion de cursă lungă, ci pe cele ale unui campion demn de Big4-ul lumii noi. Unde carisma nu e un dat, ci se învață cu timpul, ca oricare lovitură din tenis.

În episodul doi din ”Cum e posibil așa ceva”, îl găsim astăzi tot pe Tennys Sandgren, care începe să nu mai fie doar guest star pe aici. Și care înainte de Melbourne se lupta pentru mărunțiș la Pune, unde nu reușea să-i ia decât 5 game-uri lui Simon. De altfel, americanul nu jucase decât două meciuri în ATP înainte să facă surpriza cea mare.

Iar Thiem, care anul ăsta împlinește 25 de ani, nu mai e demult un ageamiu în ale fazelor superioare de slam. Are calitate, are experiență și are și două semifinale la Roland Garros. E drept, la AO nu trecuse niciodată de turul 4 (la niciun alt Slam afară de RG, de fapt, nu a trecut de optimi), deci ce ocazie mai bună decât asta? Răspuns: poate cea de la anul, când poate va da un tenismen mai puțin nebun și cu mai multe de pierdut decât acest Sandgren.

Înaintea meciului, Tennys avea, practic, zero șanse să câștige meciul. Grafica de la Australian Open îl credita cu undeva pe la … 0%. Ok, e clar că oricine are, teoretic, șanse să bată pe oricine, însă aplicațiile lucrează cu date și algoritmi, iar ”Win Predictor-ul” spunea că nu, nicio șansă. Eh, partea bună e că AI-ul e încă departe de a ne fi concurent în toate alea – se mai și înșeală, sunem safe.

Meciul a avut de toate, dar mai ales drama. Iar dacă mai continua un pic, n-ar fi fost exclus să-i facă concurență Simonei la titlul de ”Cei mai cel meci al turneului”. La un moment dat, Sandgren, o figură destul de controversată, din motive pe care nu o să le dezbatem aici, i-a reproșat arbitrului că echipa lui Thiem aplaudă când nu trebuie. Adică fix când el se pregătește de serviciul doi. Și apropo de serviciul doi, ambii jucători l-au executat cam la fel de bine tot meciul. De altfel, nu doar scorul la seturi arată echilibrul din teren, ci și statisticile relevante. Ași, de pildă, au servit amândoi câte 20, iar la lovituri câștigătoare, Thiem a stat doar un pic mai bine: 66 la 63.

Victoria lui Tennys Sandgren ne ia pe nepregătite, însă și mai straniu este sfertul de finală cu totul. Chung-Sandgren este un match-up atât de bizar, încât încep și eu să cred că orice este posibil în tenis.

Din fericire, clasicismul este încă asigurat de generația veche, care până-n sferturi știe că-i preferabil să bați repede și bine, ca să ai timp de odihnă și toate cele. Berdych a trecut în 3 seturi rapide (6-1, 6-4, 6-4) de un Fognini care oricum a surprins că ajuns până aici. Iar Roger n-a avut emoții nici în tie-break-ul setului doi, când i-a oferit surprinzătorului Fucsovics un mini-break pe tavă.

Avem, așadar sferturi pictate-n nou și vechi anul ăsta, la Melbourne. Fani ai schimbării sau conservatori, aveți de unde alege:

Nadal – Cilic
Dimitrov – Edmund
Sandgren – Chung
Federer – Berdych

***

 

 

Ce-ți poți lua din Shop-ul 30-0

1. Simona de păstrat

Dedicat momentelor importante din cariera Simonei, albumul foto „Simona de păstrat” este tipărit în condiții grafice de calitate înaltă. Cu peste 140 de pagini cu cele mai bune imagini din cariera Simonei și drumul ei spre locul 1, „Simona de păstrat” este un cadou perfect pentru fanii Simonei și fanii tenisului. Albumul este într-un tiraj limitat, așa că nu întârzia să-ți iei un exemplar de aici. 

2.  Noul set de tricouri 30-0 Onederful

Tricourile care marchează un moment istoric: prima jucătoare din România clasată pe locul 1 în lume! Noutatea colecției este Onederful Tricolor, pe care îl poți lua de aici. 

De asemenea, mai ai disponibile opțiunile Onederful White și Onederful Black.

3. Noul tricou 30-0 Tee

Un design fresh, cu care ieși din rând și îți faci cunoscută apartenența, ca fan, la sportul cu cel mai atipic sistem de scor din lume.

Verifică toată oferta din Shop AICI

Am structurat mai bine produsele, le ai acum împărțite pe categorii: Publicații | Tricouri | Bundle

Îți place?
Cele mai noi