Acele victorii care ne definesc: Simona câștigă un meci apăsător cu Gavrilova

Adrian Țoca | 13 martie 2015

Simona Halep s-a calificat în turul al treilea la Indian Wells, după o victorie în trei seturi contra numărului 106, rusoaica Daria Gavrilova

Curajoasă și puternică, foarte puternică. Deși la mare distanță de cel mai bun tenis al ei, Simona Halep a depășit un start prost de meci, o stare sufletească nepotrivită și o săptămână grea pe plan personal, și s-a remontat din mers, câștigând în trei seturi primul meci de la Indian Wells, cu Daria Gavrilova, în ciuda celor 36 de erori neforțate. A fost 2-6, 6-1, 6-2 pentru Simona Halep, care o va întâlni în runda următoare pe americanca Varvara Lepchenko. Declarațiile complete ale Simonei de după meciul cu Gavrilova sunt, pe larg, aici.

 

“Trebuie să crezi”.
Pe la începutul setului al doilea, Simona îl chema deja pentru a doua oară pe Victor Ioniță, poate cel mai clar semn că lucrurile nu-s în ordine, venit din partea unei jucătoare care și-a făcut un motiv de mândrie, dar și o reputație din faptul că își rezolvă singură, și cu succes, problemele de pe teren. Când Simona cheamă antrenorul, e foarte rar pentru că are nevoie de sfaturi din cale afară de tehnice – nu e ca și cum instinctul ei își ia brusc o pauză. O face pentru că are nevoie de un alt tip de consiliere. Azi, mai mult ca niciodată.

Așa că Simona era pierdută în scaun, deși tocmai ce făcuse un break pentru 2-1. După câteva sfaturi oportune legate de joc, preponderent legat de jocul de picioare, Ioniță a găsit fraza potrivită. “Meciurile astea se câștigă cu picioarele și cu mintea. Trebuie să crezi. Suntem lângă tine. Știu că e greu. Hai, curaj!”. Apoi, pentru câteva secunde, o tăcere încremenită între antrenor și jucătoare. Simona arăta într-adevăr vulnerabilă, e clar pentru toată lumea de ce, iar omul cu care se pregătește a înțeles, știind mai bine ca noi toți cum a evoluat starea Simonei în aceste zile, că trebuie să tacă.

Poate că avea nevoie de o îmbrățișare, mai mult decât un meci de tenis. Nu știe nimeni ce a fost în capul și în sufletul ei în aceste zile, chiar dacă n-a arătat-o la începutul meciului, când a zâmbit. Zâmbetul s-a topit rapid în soarele uscat al deșertului californian. Pe o căldură zdravănă, Simona a pierdut complet drumul pe la 2-1 în setul întâi, înghesuită de retururile agresive ale Gavrilovei și compromisă de propriile-i erori neforțate, cu duiumul. Setul s-a rupt, de fapt, după un game kilometric la 2-3, pe care l-a pierdut după ce a salvat trei mingi de break, dar în care s-a văzut cel mai bine că nu are energia necesară să iasă din el. Mingile ei n-aveau nici direcție, nici adâncime, jocul de picioare era, într-adevăr, teribil de lent, iar mintea părea în altă parte. Letargică și fără ritm, Simo a încercat să rașcheteze racheta de pământ, în stilul ei, dar i-a ieșit o copie palidă a gestului furios de altă parte. Semn că nu găsea, în interiorul ei, acea pornire care s-o urnească din loc. Spre lauda ei, Gavrilova a adunat voinică punctele, iar pe final de set nici n-a avut nevoie de prea mult efort, ultimul game a venit cadou.

Startul setului secund a fost neconcludent, cu trei rebreakuri la rând. Gavrilova începea să realizeze imensitatea taskului, dar și să-și arate limitele. Dar numărul 3 mondial încă nu credea suficient. Așa că Simona îl asculta pe Ioniță, adâncită în scaun și parcă pe punctul de a izbucni. În ceva nedefinit, poate că nu plâns, dar apăsarea se simțea.

Dar trebuie să crezi că poți câștiga chiar și atunci când jocul nu te ajută. Un hold masiv, strecurat la 3-1, a întărit-o pe Simona, iar breakul asigurator de la 4-1 a adus primele semne că Simona începe să simtă mai bine mingea. Variația a crescut, unghiurile au început să apară, iar forehandul s-a trezit la viață. Setul s-a sfârșit logic, 6-1, iar debutul de decisiv a avut o urmă vagă de suspans, ca la etichetele de ciocolată pe care scrie că poate conține urme de migdale. Simona a înțeles că Gavrilova, excelentă în apărare, dar și în atac, pe forehand, e mult mai vulnerabilă pe rever și a început să-și îndrepte atacurile acolo. Deși au mai fost câteva situații în care, după un punct construit solid, Simona a ales prost exact când să-l închidă, meciul a curs ușor în favoarea ei. Diferența valorică era mult prea clară, suficientă ca Simona să câștige cu 60-70 la sută din potențial.

Ce-i drept, ea a avut șansă că în locul Gavrilovei nu a fost altcineva, poate cineva mai matură și mai înțeleaptă, nu ca impulsiva rusoaico-australiancă, prea agitată când nu era cazul. Dar e o “șansă” cu ghilimele, e meritul celei care și-a câștigat dreptul la bye și la un tur 2 confortabil. Suficient cât să o bage în priză.

Pentru că azi tenisul n-a mers, dar mintea a purtat-o spre victorie. Chiar dacă tot ea, mintea, nu i-a stat la tenis la începutul meciului. Nu i-o fi stat nici în zilele premergătoare startului, dar Simona a luat cea mai bună hotărâre alegând să nu plece de la Indian Wells și să rămână în rutina muncii de zi cu zi. Să faci ceea ce-ți place este cea mai bună cale de a trece mai ușor peste momentele grele.

A fost genul de meci pe care-l câștigi cu mintea, era potrivit mesajul de la începutul setului secund. Dar Simona l-a câștigat și cu sufletul. A arătat încă o dată că are o forță lăuntrică specifică marilor campioni, pentru că e capabilă să-și subordoneze și să-și înfrângă suferința interioară. De aceea, victoria cu Gavrilova e una dintre acele victorii care o definesc pe Simona.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi