2016, anul marilor surprize. Câte au putut fi prevăzute și cât de profund au afectat tenisul?

Camelia Butuligă | 4 decembrie 2016

Începem seria de articole recapitulative dedicate anului 2016. În primul episod aruncăm o privire generală asupra anului, încercăm să creionăm tonul și atmosfera, verificăm câte dintre previziunile noastre s-au împlinit și ce implicații au evenimentele pe care nu le-a putut prevedea nimeni.

Tenisul e ciclic – ce urcă trebuie să și coboare -, iar carierele tenismenilor o pot coti foarte brusc, și spre bine, și spre rău. Anul 2016 ne-a adus aminte în repetate rânduri de asta, uneori foarte virulent. Dacă ar fi să rezum 2016 într-o singură sintagmă, ar fi Anul Cotiturilor Bruște: accidentările lui Federer și Nadal, căderea bruscă a lui Djokovic de după Roland Garros, urcarea surprinzătoare a lui Murray pe locul 1, încă un Slam pentru Stan la New York după un an somnolent, revenirea lui Del Potro după operația la încheietura stângă. La fete, transformarea lui Kerber, câștigarea Roland Garros de către Garbine și apoi declinul său (începe să semene cu Stan, cumva?), poticnelile din ce în ce mai dese ale Serenei. 

Apoi șocurile offcourt ne-au dat și ele peste cap, de la scandalul pariurilor și declarațiile misogine ale directorului turneului Indian Wells până la falsul scandal Garcia-Begu și cel al excepțiilor terapeutice furate de hackerii ruși din baza de date a WADA, sarcina Azarenkăi sau depistarea pozitivă a Sharapovei. De-abia apucam să ne urcăm din nou în șa, că eram trântiți din nou. 2016 în tenis s-a simțit cam așa: 

Articolele cu previziuni sunt binecunoscute fanilor tenisului. Se fac înaintea fiecărui turneu mare: unele se împlinesc, multe nu. Dar cutremurele noastre din 2016, puteau fi ele prezise? Dacă da, care dintre ele, sau în ce măsurăAm făcut și noi previziuni și le-am publicat în Treizecizero pe curat, revista pe care am scos-o la începutul anului. Dacă n-o aveți, puteți comanda acum utimele exemplare, avem niște oferte noi de sărbători. Pe lângă cele mai bune articole din primii patru ani ai site-ului, am introdus o secțiune cu articole noi, special scrise pentru revistă. Într-unul dintre ele ne-am încercat mâna și globurile de cristal și e timpul să ne asumăm succesul sau eșecul previziunilor noastre pentru 2016. Adrian, ai legătura:

Bun găsit din studioul cu previziuni, am preluat, într-adevăr, legătura 🙂 Cea mai micuță rubrică din Treizecizero pe curat a fost și cea mai riscantă: o pagină de previziuni scrisă cu un curaj inconștient. Ei bine, e cinstit (și amuzant) să ne uităm acum și să vedem cum ne-am descurcat. Cu reamintirea că rubrica se numea „Adevărat sau Fals?”

Prima afirmație a fost „Simona Halep va câștiga un Slam în 2016”. Camelia a spus „Adevărat, și un Doamne ajută!”, specificând, totuși, că are nevoie de câteva planete aliniate. Eu am spus „Adevărat” și că „Roland Garros pare cea mai bună șansă a ei”. Știm cum a ieșit, deci amândoi am pornit cu stângul. Deși, dacă nu era ploaia aia… 🙂

A doua afirmație: „Novak Djokovic va repeta dominația și va câștiga cel puțin trei Slamuri”. Camelia a spus „Adevărat”, eu am spus „Fals”. Ei bine, am avut un strop de noroc, după RG pronosticul Cameliei arăta mult mai bine. A treia: „Roger Federer va câștiga Slamul 18”. Camelia a răspuns sec „Nu și dacă Novak Djokovic va fi prin preajmă”, în vreme ce eu am spus „Adevărat, dacă va fi sănătos”. Nici nu știam cât de valid avea să se dovedească acel asterisc. În fine, dar să nu uităm că Federer a fost practic la un hold distanță să închidă meciul cu Raonic în 4 seturi și să se ducă în finală. Cert e că pronosticul Cameliei a fost cel inspirat.

A patra: „Serena nu va încheia anul pe primul loc”. Amândoi am spus fals, amândoi am greșit. A cincea: „Unul sau mai multe superstaruri se vor retrage la finalul anului”. Camelia a răspuns printr-o întrebare, vizualizând-o doar pe Serena drept potențială candidată, doar dacă va depăși recordul lui Graf. Eu am răspuns indirect, spunând că văd câte un suspect la retragere în fiecare circuit. Niciunul n-am pus punctul pe i, dar habar n-aveam că, deși nu s-au retras, mai multe superstaruri urmau să dispară din peisaj, din varii motive, luni bune.

A șasea: „Top 10 WTA va continua să fie o petrecere deschisă oricui”. Camelia a spus „Deschisă, dar nu prea”, iar eu am spus „Adevărat, și nu văd nimic rău în asta”. Într-un fel, amândoi am avut dreptate.

Așa. Numero siete: „Rafael Nadal va recuceri Roland Garros”. Camelia a spus: „Inima zice SI, capul zice NO”. Eu am proclamat un foarte categoric „Fifty-fifty”. Camelia a avut dreptate; pe de altă parte, Rafa n-a plecat de la Paris învins de vreun adversar, ci de propriul corp. Numărul opt: „Novak Djokovic va cuceri Roland Garros”. Camelia: „Ar fi cazul, nu? Trei înfrângeri cumplite trei ani la rând e suficient”. Eu mi-am declinat competența, căutând să nu mă contrazic cu celălalt pronostic de mai sus. „La AO nu cred (că va pierde), la French Open se va duce cu toate armele încărcate. Da, probabil acesta e anul lui.” Și a fost, oh, cum a fost.

Numărul 9: „Florin Mergea va câștiga un titlu de Slam”. Aici amândoi am fost super optimiști, alimentați și de finalul excelent de 2015 al lui Florin. Camelia a spus că nu știe dacă va câștiga anul acesta sau cu Bopanna, dar clar va câștiga cel puțin unul. Eu am adăugat că „Adevărat, cu condiția să aibă constanță în parteneriat”. 

Numărul 10: „Vom avea cel puțin un campion sau o campioană de Slam în premieră”. Camelia a evitat înțelept posibilitatea ca o astfel de minune să se întâmple în ATP, „dar la fete parcă aș îndrăzni”. Eu? „Adevărat. Let's go crazy!”. La numărul 11, „Horia și Florin vor ajunge la un moment dat să se lupte pentru locul 1”, ambele voci atât de dovedite în războiul cu previziunile au văzut posibil evenimentul. Din păcate, n-a fost un an grozav în circuit pentru ambii. Daarr… Numărul 12: „Un român va câștiga o medalie olimpică”. Camelia: „Aici plusez: mai mulți români vor câștiga o medalie olimpică”, iar eu am fost, brusc, prudent. Mi-am găsit când. Enumerând posibilitățile, am încheiat cu un apoteotic: „E greu, dar sunt șanse”. Camelia a fost inspirată: deși e vorba de aceeași probă, tehnic vorbind am avut mai mulți tenismeni români cu medalie la gât.

Și cam asta a fost. Previziunile complete, ca și alte minuni, le puteți citi în revistă. Previziunile sunt grele, dacă le iei prea în serios pot deveni exerciții de vanitate, dar teribiil de amuzante. Mai facem și data viitoare 🙂 Ok, e timpul să ies din articol.  


Înapoi în 2016. E un impuls omenesc firesc să încercăm să deslușim toate aceste evenimente, să le găsim un sens sau măcar să le organizăm un pic. Au avut vreun element comun toate aceste șocuri? Da, faptul că multe au fost foarte necaracteristice pentru persoanele cărora li s-au întâmplat. Tocmai acest lucru le-a dat efectul de preș tras de sub picioarele întregii suflări consumatoare de tenis. Cine ar fi crezut că genunchiul lui Federer, jucătorul cel mai puțin accidentat din ultimul deceniu, va ceda după o mișcare de rutină (nici măcar pe teren) și că va avea nevoie de o operație care-i va strica aproape tot anul? Cine ar fi crezut că Sharapova, jucătoarea cea mai grijulie cu propria carieră și imagine, va da dovadă de o neglijență crasă și va fi suspendată pentru doping? Dar că Djokovic, un monument de concentrare și disciplină, își va pierde complet busola și motivația după ce va câștiga Roland Garros? Sau că Angelique Kerber, la 28 de ani, se va reinventa atât de drastic din toate punctele de vedere (fizic, tactic, mental) și va lua pe sus finalele de Slam și locul 1 în clasament? Sau că Andy Murray se va ridica exemplar la înalțimea ocaziei și va mai bifa două borne extrem de importante în cariera sa: Turneul Campionilor și locul 1 la sfârșitul anului? Sau că Monica Puig, o jucătoare de pluton, va mătura pe jos cu tot tabloul olimpic și va câștiga medalia de aur la Rio? Sportul este cea mai urmărită formă de divertisment pentru că nimeni nu știe cu siguranță ce se va întâmpla, dar 2016 s-a întrecut pe sine: nici cea mai high echipă de scenariști de la Hollywood n-ar fi putut să scrie un scenariu mai fantasmagoric pentru acest an. Tenisul a bătut filmul cu 6-0, 6-0.

Bun, deci am fost zdruncinați pe toate părțile în acest an. Bune sau rele, zgâlțâielile au însă un efect important asupra sistemului: îl scot din starea în care era, îl modifică. Dincolo de durerile de cap și gurile noastre căscate, haideți să vedem în ce fel a fost modificat status quo-ul. 

Absențele forțate ale greilor Federer, Nadal, Sharapova și Azarenka au eliberat o porțiune considerabilă de ring pentru alți dansatori. Ascensiunea în clasament a lui Raonic, Thiem, Pouille sau Goffin are poate legătură și cu faptul că nu le-au mai ieșit una-două în cale Federer și Nadal. Procesul de înnoire al generațiilor era deja în desfășurare, dar anul acesta l-a accelerat, mai ales la băieți. Thiem s-a calificat la Londra, Kyrgios a câștigat primele lui trei titluri, Pouille a făcut un salt de 63 de locuri în clasament până pe 15, Zverev cam la fel (de pe 83 pe 24), plus primul lui titlu la St Petersburg. La fete, Sharapova și Azarenka au făcut loc pentru nume ca Keys, Cibulkova, Konta. Deodată, spațiul de manevră a devenit mai mare, iar știrile din tenis au început să fie populate de nume mai diverse. Pentru prima dată în istoria ATP, top 10 este alcătuit din zece jucători de naționalități diferite! În Top 10 WTA, situația este similară: doar Madison Keys și Serena Williams au aceeași naționalitate, celelalte opt fete vin din țări diferite. 

Și în afara terenului 2016 s-a remarcat prin schimbări sau măcar prin discuții de inițiere a schimbărilor. Cupa Davis a introdus tie-break în decisiv și se gândește la alte schimbări (în formatul competiției). Bugetul anti-doping a fost mărit, la fel și cel al Diviziei de Integritate al ATP (în urma unei informații primite de aceasta, 34 de jucători spanioli clasați între locurile 800 și 1300 au fost reținuți ieri pentru meciuri aranjate). Scandalul Sharapova și apelul câștigat de rusoaică la Curtea de Arbitraj, prin care i s-a redus cu nouă luni sentința inițială de doi ani, a pus în discuție felul în care autoritățile anti-doping și ITF comunică cu jucătorii. Premiile turneelor ITF vor fi mărite de la anul. Șefii ambelor circuite par foarte porniți să scoată maximul din tenis, și ca monetizare și ca expunere. WTA are un nou plan de media și președintele face un lobby destul de agresiv pentru egalizarea premiilor (Serena Williams a scris din nou o scrisoare deschisă zilele trecute pe această temă). Tennis TV nu va mai transmite decât meciurile din ATP. De la anul, Turneul Campionilor va avea un frate mai mic, organizat la Milano pentru jucătorii #NextGen. 

Senzația generală este că lucrurile se precipită. E ca înaintea unei revoluții: dacă nu se fac schimbări de voie, vor fi făcute de nevoie. Fie că ne place sau nu, se schimbă atât generațiile de jucători, cât și cele de spectatori. New media și social media au modificat felul în care este consumat divertismentul, iar sportul este și el o formă de divertisment. Circuitele se precipită, încercând să capitalizeze noile trenduri: nimeni nu vrea să fie lăsat în urmă. Dincolo de cât de plăcute sau nu au fost evenimentele care l-au presărat, 2016 ar putea rămâne în istoria tenisului drept începutul unei ere noi, atât pe teren, cât și în afara sa.  

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi