2012: Cei mai buni dintre nebuni (I)

Camelia Butuligă | 14 decembrie 2012

2012: Cei mai buni dintre nebuni (I)

Dacă-mi spunea cineva anul trecut că-n 2012 toate titlurile Sharapovei (inclusiv un Grand Slam) vor fi pe zgură, că Serena va ieşi din primul tur la Roland Garros iar Errani va fi în finală, că Rafa va pierde la Wimbledon la nr 100 mondial şi apoi va dispărea din circuit tot restul anului, că Aga Radwanska îi va lua un set Serenei în finala de la Wimbledon, că Andy Murray va lua aurul olimpic învingându-l pe nr 1 ATP şi apoi US Open învingându-l pe nr 2 ATP, că Federer va câştiga Wimbledon la 31 de ani şi va depăşi 300 de săptămâni ca nr 1, iar Jerzy Janowicz va ajunge în finala Paris Masters din postura de calificat, ce reacţie credeţi c-aş fi avut? “Sigur, tot ce se poate, s-au mai văzut cazuri!” aş fi ridicat netulburată din umeri.

Lăsând gluma la o parte (numai puţin), putem să-l numim pe 2012 oricum, numai plictisitor nu. Am avut de toate: câştigători de Slamuri în premieră (Azarenka, Murray), câştigători veterani (Federer, Serena), recorduri doborâte (Fed 300, H17tory şi His7ory), reveniri (Sharapova, Haas) şi retrageri emoţionante (Roddick, Kim Clijsters), discursuri înecate în lacrimi, controverse, revelaţii, momente WTF, trofee şi echipamente dubioase, declaraţii incendiare, gesturi riscante, căsătorii, copii, căţei, ce să mai… în 2012, viaţa cu tot tumultul ei plin de sensuri şi non-sensuri a luat pe sus  lumea până mai ieri izolată ca o seră a tenisului profesionist.

Mai jos, voi încerca să pun puţină ordine în acest 2012 care i-ar face şi pe cei mai experimentaţi scriitori de telenovele să dea din colţ în colţ fâstâciţi. Pentru că despre lucrurile importante (Cel mai Cel şi Cea mai Cea) s-a mai scris şi se va mai scrie, mă voi apleca în acest articol asupra treburilor fistichii şi a categoriilor mărunte, dar care vor alimenta poate categoriile măreţe ale următorilor ani. Fiecare propunere are link către un articol relevant de pe Treizecizero. Dacă am uitat pe cineva nu ezitaţi, ca întotdeauna, să mă completaţi în comentarii.

 

 Forever young

Roger Federer  | Serena Williams | Tommy Haas | David Ferrer | Radek Stepanek

Ce faci când ai 30+ ani şi joci tenis profesionist? Păi ai două variante: ori te retragi în lacrimile şi suspinele fanilor, familiei şi presei, ori zici „Ia stai domne’ un pic, că eu mă pricep încă la sportul ăsta” şi te apuci să câştigi Grand Slamuri, Masters-uri şi Cupe Davis şi să provoci lacrimi rivalilor mai tineri, care n-au “norocul” de a avea un corp ca un trandafir.

 

Revelaţia anului

Brian Baker | David Goffin | Jerzy Janowicz | Laura Robson | Sara Errani

Aici era mare nevoie de ceva sânge proaspăt. Acum doi ani, trio-ul Raonic/Dolgopolov/Tomic ne-a sedus cu promisiunea unui viitor luminos presărat de slice-uri şi aşi, ca să ne abandoneze apoi constant în tururile trei şi patru. De atunci ne tot uităm în zare, neconsolaţi. Anul acesta aştepările ne-au fost în sfârşit răsplătite cu un detaşament promiţător de tinere şi mai puţin tinere revelaţii, care au apărut de niciunde şi au ajuns în finale de Grand Slam-uri sau de Masters, au avut onoarea să joace cu legende ale căror postere le au lipite pe pereţi acasă (David Goffin/Roger Federer – RG)  şi chiar să trimită pe unele din sus numitele legende în retragere (Laura Robson/Kim Clijsters – USO).

 

Antrenorul anului ATP/WTA

Ivan Lendl (Murray) | Patrick Mouratoglou (S Williams) | Tomasz Wiktorowski (Radwanska)  | Sam Sumyk (Azarenka) | Thomas Hogstedt (Sharapova)

 Antrenorii sunt o categorie nedreptăţită. Adună mingi la antrenamente, îşi rod unghiile în lojă în timp ce jucătorul îşi pierde minţile pe teren sub ochii lor, iar apoi stau cu nasul în ecran urmărind ore de înregistrări, încercând să-şi dea seama unde naiba s-a greşit. Asta când nu sunt agent de turism, şofer, mamă, tată şi psiholog. Consider că merită cel puţin un premiu şi ei. 

Să găseşti un antrenor bun e greu. Întrebaţi-o pe Ana Ivanovic, care i-a schimbat mai des decât grip-urile. Când găseşti combinaţia potrivită, ai face bine să te ţii de ea. Hogstedt a transformat-o pe Masha din “cow on ice” pe zgură în campioană la Roland Garros, Lendl i-a dat lui Andy foarte necesarul şut în dos pentru a face un pas în faţă în teren şi a apuca în sfârşit un Grand Slam de toartă, Wiktorowski a scos-o pe Aga din statutul  de jucătoare de nişă şi a aşezat-o la masa adulţilor, iar Sumyk, bretonul cu chip brăzdat de marinar, a calmat-o pe Vika suficient cât să câştige un GS, o medalie olimpică şi să termine anul pe locul 1. Cât despre Serena, a declarat că înfrângerea agonizantă contra lui Razzano din primul tur la RG a avut şi o nesperată parte bună: de atunci l-a cooptat pe Mouratoglou în echipă, iar restul, cum se spune acum, e H15tory.

 

Meciul “telenovelă” al anului

Djokovic-Nadal, finala AO | Sharapova- Na Li, finală Roma | Williams-Razzanno, primul tur RG | Gasquet-Dimitrov, turul doi RG | Nadal-Djokovic, finala RG | Murray-Berdych, semifinala USO 

Ce mai e de spus aici? Djokovic şi Nadal au avut nevoie de scaune după finala de la AO, Serena a plâns pe teren la RG, iar preşedintele FFT a fluierat-o pe arbitră cot la cot cu tot stadionul. Gasquet a vomitat, Dimitrov s-a zvârcolit pe jos de durere şi a jucat restul meciului într-un picior, Novak a rupt un panou cu racheta şi Rafa a căzut pe jos în zgura noroioasă şi a plâns. La New York vântul i-a smuls lui Murray şapca de pe cap, a luat pe sus un scaun cu tot cu rachete pentru ca după meci să se transforme într-o tornadă,  iar Na Li a declarat că s-a simţit ca un fotbalist după ce-a jucat la Roma în ploaie, pe un teren care semăna cu o mlaştină.  

 

Scandalul anului

Războiul zgurii albastre | Premiile egale acordate fetelor şi băieţilor de Grand Slam-uri | DecibeleleNerespectarea intervalului de timp dintre puncte | Lipsa acoperişului la US Open

Le-am dezbătut pe toate pe Treizecizero, ne-am contrazis, ne-am ironizat, ne-am luat de păr, pentru ca apoi să ne pupăm toţi în Piaţa Endependenţi şi să cădem de acord că nu suntem de acord. Dacă doriţi să recitiţi, aveţi linkurile mai sus. Nu toate s-au terminat cu happy-end. În afacerea “zgura albastră”, Ţiriac a pierdut războiul cu Rafa şi Novak, premiile egale vor fi reaprinse, fac pariu, la fiecare Grand Slam de acum înainte (cel puţin cât timp vor juca Stakhovsky, Simon şi Tipsarevic), decibelii feminini au fost rezolvaţi şi nu prea, iar organizatorii USO caută încă soluţii pentru acoperirea gogomăniei arhitecturale care poartă din nefericire numele lui Arthur Ashe. Cât despre intervalul dintre puncte, chestia a fost clasată după ce ATP a pus (teoretic) piciorul în prag şi a reglementat problema. Să vedem la următoarea finală de GS dintre Novak şi Rafa ce iese.

***

Vom continua în episodul doi cu alte categorii, pe cât de neimportante, pe atât de hilare. Printre ele, menţionăm: Momentul cel mai amuzant al anului (on-court), Momentul cel mai nervos al anului (on-court), Citatele anului şi bineînţeles, Căţelul anului.

Rămâneţi pe recepţie şi nu uitaţi să votaţi (și câștigați) la Premiile Treizecizero (cele serioase)!

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

2012: Cei mai buni dintre nebuni (I)

Camelia Butuligă | 14 decembrie 2012

2012: Cei mai buni dintre nebuni (I)